Bill și Sara pe „marele” ecran

Sursa Foto: Conectica

„Eu cum mă mai pot uita acum la seriale? Ce o să dezbat mâine la birou cu toate colegele care nu pierd niciun episod?”

„Tocmai astăzi s-a găsit și Matt să plece la conferință!”

„Dragă, tu abia ai învățat să pornești televizorul! Învață mai întâi să schimbi canalul!”

Cam asta se auzea pe holul blocului, încă de când am intrat în scară. Jale mare și tristețe cât cuprinde, că mai-mai că îmi venea să o compătimesc pe vecina în cauză. Un întreg taifun se abătuse asupra bietei femei și nu părea că există nicio soluție pentru a ameliora dezastrul.

Vecina în cauză, supărată din cale-afară pentru că, din nu știu ce motive, internetul nu îi funcționează și, pare-se, era destul de firesc ca la ora 11 noaptea să-și plângă soarta, probabil unei prietene simpatice, empatice de fel, care ar fi putut înțelege perfect dimensiunile dezastrului. Dar, mă întreb eu acum, noi, vecinii, se pare că am păcătuit mult dacă suntem puși în fața unei asemenea catastrofe și, culmea, niciunul nu dă semne că tocmai ce ar fi sărit din pat pentru a o ajuta pe distinsa doamnă. Nicio față șifonată, niciun păr răvășit, nicio privire nedumerită, de fapt nu văd și nu aud pe nimeni. Doar efectele tragediei ce tocmai s-a produs își fac drum prin liniștea nopții și ecoul glasului ce a depășit de mult limita normală a decibelilor se izbește de pereții parcă și ei obosiți ai blocului.

Mă văd pusă într-o teribilă, ingrată și aparent fără soluție situație. Ce e de făcut? Să-mi testez cunoștințele prețioase (vă puteți imagina că nu sunt nici pe depate un guru al domeniului, însă pot oricând apela la varianta a doua, aceea de documentare), sau să încerc să găsesc pe cineva disponibil la această oră, pentru a rezolva mai rapid problema? Nu că mi-ar plăcea prea mult să plec, după câteva minute (sper eu) cu vaste cunoștințe despre incitantele aventuri ale lui Bill, ale Sarei și ale tuturor personajelor preferate ale vecinei. Că doar nu există mod mai sublim de a ne descoperi sensul vieții decât urmărind toate serialele lacrimogene și parcă scrise după același scenariu, nu?

Mă înarmez cu toată răbdarea pe care consider eu că la ora 11 noaptea, după o zi în care am redactat articole despre subiecte pe care le credeam imposibil de atins vreodată, o pot avea, și încerc să fac un bine întregului bloc și să văd cum pot rezolva problema. Sau, dacă nu, măcar să o consolez pe vecina în cauză, până când, cineva mai priceput la routere și cabluri de rețea îi va aduce din nou zâmbetul pe buze.

Ajung deci, la locul cu pricina. Au trecut deja doi ani de când vecina s-a mutat la noi în bloc și acum este pentru prima dată când o vizitez. De fapt, pentru prima dată când încercăm să purtăm o conversație. Fiecare încearcă, în felul ei. Vecina este hotărâtă, după cum observ, să nu mă lase să plec la fel de neștiutoare cum am venit, în ale lumii mondenități. Că doar nu mă pot numi persoană socială, și activă, pe deasupra, dacă nu cunosc cu câte căsnicii, sau cu câți copii, sau cu câte operații se pot mândri mai-cunoscuții noștri „influenceri”? Că de, cred și eu că te poți numi astfel dacă ai mii de „discipoli” care te urmăresc cu mare interes în fiecare zi și care mai-mai că și-ar smulge părul din cap atunci cât el te prinde cu altul? Sau invers?

Cert este că încerc să ignor vocea de pe fundal care pare că nu se mai oprește. Politică, rețete culinare, evoluții ale participanților la diverse (adică toate) concursurile televizate, poate, ici-colo, și câte o carte al cărei autor rămâne necunoscut, în toate aceste domenii, vecina mea este o fină cunoscătoare și o demnă formatoare de opinii. Că doar ce rost au părerile personale, dacă nu sunt și împărtășite?

Bun. Care este problema? Ce nu funcționează? Nu reușesc să verific nimic, abia dacă îmi dau seama care pe unde este pus, că vecina simte nevoia să-mi arate, mândră toată, noile ei achiziții.

„Dragă, ai văzut că sunt reduceri la Conectica? Ia uite ce am cumpărat! Și imediat îmi arată un cablu HDMI încă în ambalajul original. De fapt, nici nu fusese desfăcut.”

Vă puteți imagina cât de mare mi-a fost mirarea, nu? (Oh, dar astea nu sunt reduceri de haine! Nici vreun ruj nou!)

„Am văzut… Dar tu… Cum ai aflat?”

„Ei, și cu tine! De pe Facebook, evident!”

Într-adevăr, în perioada 15-30 octombrie 2016, cu ocazia împlinirii a 10 ani de activitate, Conectica organizează Săptămânile Rețelisticii, de unde putem achiziționa produse la prețuri reduse dintr-o gamă variată din aria echipamentelor de conectică, rețelistică, și periferice PC.

Sursa Foto: Conectica

„Știi că poți vedea serialul la televizor cu acest cablu, nu?”

„Ei, cum așa? Încă nu a apărut pe niciun canal!”

„Nu asta spuneam, ci că poți conecta laptopul, cu acest cablu HDMI pe care tocmai ți l-ai cumpărat!”

„A, eu l-am luat pentru că și-a cumpărat și Matt, un coleg simpatic și voiam să îl surprind! De fapt, el mi-a spus despre reduceri și chiar mă întrebam ce mi-ar mai trebui.”

În primul rând, să le folosești! (îmi zic eu în gând)

Mă uit în jur, laptopul părea foarte confortabil pentru Domnul Figaro, motanul vecinei, căruia i se permitea să doarmă în voie în orice loc poftea, inclusiv pe gadgeturile doamnei.

„Se pare că nu ești singura care se bucură de laptop!”

„Da, nu știu ce are, nu l-am mai pornit de o săptămână!”

„Cum? Pai și filmele? Unde le vezi?”

„Cum unde? Pe telefon, bineînțeles!”

Situația pare mai gravă decât se anunța la început. În condițiile date, cred că și puținele mele cunoștințe în acest domeniu par a fi o adevărată enciclopedie. Nu doar că am auzit, de la un coleg simpatic, de routere wireless, cabluri HDMI, cabluri de rețea, fibră optică, ci le-am și utilizat și încă o fac (și chiar funcționează!). Nu sunt bună în a da sfaturi (nu în acest domeniu) și, recunosc, prefer, de cele mai multe ori, din comoditate (probabil mascată sub pretextul lipsei informațiilor și a cunoștințelor tehnice), să apelez la persoane specializate (sau pe care le consider mai experimentate și mai îndreptățite să poată configura acele produse).

Sursa Foto: Conectica

„Vecină, dar tu pentru ce folosești laptopul?”

„Dragă, mi se pare atât de mare și urât! Nici măcar nu este roz! Este foarte incomod, zău așa! De când am telefonul acesta nou, mă uit liniștită la seriale online, stau pe Facebook, vorbesc cu fetele toată ziua și mai fac și poze frumoase!”

„Dar nu ai vrea tu să îi vezi pe Bill și pe Sara la televizor?”

„Deloc nu ești atentă! Ți-am mai spus că serialul meu nu este pe niciun canal!”

„Uite, dacă tot ai luat acest cablu HDMI pentru că și-a luat și Matt, de ce nu l-ai întrebat pe el la ce folosește?”

„Pentru că a plecat la conferință și nu a mai venit să îmi arate!”

Nu aș putea, dacă tot m-am oferit (din exces de zel, se pare), să o las pe simpatica mea vecină (și mai nou, suferindă, din cauza imposibilității de a-și urmări serialele) să se frământe o noapte întreagă și să se vadă pusă în situația de a căuta (din nou!) consolare la prea-bunele ei prietene. În oricare dintre situații, somnul meu este compromis, cel puțin pentru câteva ore.

Încep să verific și aflu, după lungi încercări de-ale vecinei de a-și testa memoria, că avem același furnizor de servicii de internet și televiziune. Bun. Mă duc în apartamentul meu să testez dacă internetul meu are și el vreo problemă, totul pare în regulă. Trec la pasul următor, verificarea routerului wireless. Pare că funcționează, dar prefer să îl opresc și să îl pornesc din nou, pentru siguranță, nu înainte de a încerca să mă conectez cu telefonul meu. Alt test de memorie ne așteaptă!

„Parola! Care este parola?”

„Nu știu, era scrisă pe aici, pe undeva…”

„Vecină, știi, indicat ar fi să schimbi parola. Parolele, de fapt. Cea a routerului, dar și parola de conectare la Wi-Fi. Ți-ar fi mai ușor să alegi o parolă pe care să o știi doar tu, nu?”

„Asta-i bună! Singura parolă pe care o știu este cea de la Facebook și deja e prea mult! Am făcut mari eforturi, să știi! Eu nu vă înțeleg pe voi, ăștia care vă umpleți capul cu tot felul de prostii, zău așa!”

Încerc să nu încep o polemică și să depășesc, cumva, momentul, asta pentru că mă gândesc că nu aș putea fi suficient de convingătoare în momentul acesta, așa că prefer să îmi conserv energia pentru mai târziu, pentru că presimt că voi mai avea nevoie de ea.

Așteptând ca vecina să găsească, undeva, cumva, dintr-o pură întâmplare, hârtia pe care este notată parola, privirea îmi este ațintită asupra unui alt lucru: era mândra posesoare a unui sistem home-cinema, bineînțeles, tot nedesfăcut. Mai lipsește să descopăr un Playstation 4 sigilat și deja mă întreb unde am ajuns!

„Vecină, ce este acolo?” o întreb, aparent mirată și cu un aer de ignoranță.

„Nu știu, dragă, pui și tu atâtea întrebări! Urmează ziua lui Matt și mi-a zis că asta își dorește, așa că am vrut să îi fac o surpriză.”

„Dacă îți place să te uiți la filme, îți poți lua și tu unul. Poți folosi cablul HDMI pe care tocmai ți l-ai cumpărat pentru a conecta toate dispozitivele prin acest home-cinema. Pe lângă faptul că poți urmări seriale pe un ecran mult mai mare, la o calitate mult mai bună a imaginii, și sunetul va fi, de asemenea, de o calitate superioară. Dar haide să rezolvăm cu routerul prima dată.”

Îl resetez și nu mai funcționează deloc. De ce, oare? Am făcut asta de nenumărate ori și nu am avut nicio problemă! Și tocmai acum, când simt că orice întârziere în conectarea lui ne-ar putea aduce atâta suferință, și mie, și vecinei! Somnul meu este compromis, la fel și serialul ei.

„Dar cine ți-a configurat routerul când l-ai cumpărat?”

„Matt, bineînțeles!”

„Și este prima dată când întâmpini probleme cu el?”

„Da, dragă, nu știu ce s-a întâmplat!”

Cum nu excelez în acest capitol (adică mai deloc), încerc să găsesc informații despre tipul de router pe care îl are vecina și să descopăr posibile cauze ale defecțiunii. Așa aflu despre setări, pe care, recunosc, nici eu nu le-am făcut singură, însă am fost foarte atentă la întreg procesul (care nu părea deloc complicat). Le verific și ajung la concluzia că totul este în regulă. Încerc cu telefonul meu, nici de data aceasta nu se conectează. Telefonul vecinei, de asemenea, că altfel nu m-aș fi aflat la 1 noaptea în apartamentul ei (constat și eu cu surprindere că trecuseră două ore). Am scos cablul de alimentare și l-am conectat din nou. Nimic. Routerul și modemul le-am oprit și le-am repornit. Deja mă intriga situația și, deși aș fi preferat să plec și să aștept a doua zi, pentru a contacta furnizorul de servicii de internet, parcă nu-mi venea să recunosc că nu am reușit să rezolv problema și, într-un fel, voiam să o ajut și pe vecina care își pusese toate speranțele în salvatorul ce mă arătasem a fi eu.

Se pare că va trebui să renunț. Nu reușesc să găsesc nicio cauză și nu pot, sub nicio formă, să remediez problema. Dar, în schimb, voi face altceva. Îi voi oferi vecinei mele routerul meu și, cu această ocazie, îmi voi achiziționa unul nou, dual-band, de la Conectica. Nu înainte, însă, de a verifica și conexiunea prin cablu a internetului.

Sursa Foto: Conectica

„Domnule Figaro, se pare că somnul tău va fi deranjat, pentru că am nevoie de laptop.”

Când să iau laptopul, ce să vezi? Descopăr că întregul proces din această seară a fost complet inutil. Pur și simplu, cablul de rețea nu era conectat la mufa corespunzătoare din router! Nu pot să cred că descopăr asta după două ore! Se pare că am omis ce era mai important! Nu voi mai reseta routerul meu în noaptea aceasta, pentru a i-l oferi vecinei, dar eu cu siguranță îmi voi achiziționa unul dual-band, profitând de Săptămânile Rețelisticii.

Se pare că vecina a încercat să „curețe” toată casa!

Nu știu dacă să răsuflu ușurată, dacă să mă enervez pentru timpul irosit, sau să mă bucur că în sfârșit pot dormi liniștită, cert este că seara petrecută în compania vecinei pare că se va încheia curând.

„Mâine, când se va întoarce Matt, îi voi spune să mă ajute să îi văd pe Bill și pe Sara la televizor!”

„Da, vecină, te va ajuta Matt…”

O seară pe care aș fi putut să o petrec odihnindu-mă, o vecină în permanență dornică să acumuleze informații (că doar altfel nu făcea o întreagă scenă pentru că și-a pierdut emisiunile preferate și noul episod din serialul după care se pare că i se ghidează întreaga existență), puțină inițiere în „lucrurile importante ale vieții”, după spusele ei și pentru care, nerecunoscătoare din fire, nu simt niciun pic de apreciere, acesta este rezumatul timpului petrecut încercând să descopăr și să exploatez cunoștințele mele în rețelistică.

Dar un lucru bun a răsărit după această poveste. Cu această ocazie, am citit despre routere mai multe decât o făcusem de când am început să folosesc unul și, spre plăcuta mea surpriză, am realizat că până și eu mă pot descurca. Abia aștept să îl configurez pe cel care urmează să mi-l cumpăr!

Și uite așa am ajuns să mă bucur să îi văd pe Bill și pe Sara și să le fiu recunoscătoare că există! A doua seară, mă întorc acasă fericită că în sfârșit mă voi putea odihni și, ce descopăr? Vecina mea era atât de încântată de faptul că poate vedea serialele la televizor, încât și-a invitat toate prietenele să le urmărească împreună. Și așa am adormit, cu Bill și Sara în gând, auzind când un țipăt de fericire, când o exclamație de maximă uimire, când niște suspine de aproape că ai fi crezut că s-a întâmplat o tragedie. „Nu, Bill, Sara te așteaptă!”…

Articol redactat pentru competiția SuperBlog 2016