Sursa Foto: InterComFilm
Într-un cadru destul de familiar mie, alături de alți bloggeri și nu numai (mulți dintre ei concurenți la SuperBlog), am vizionat vineri seară, la Grand Cinema and More Băneasa, avanpremiera filmului Passengers, pe care îl veți găsi în cinematografe începând cu data de 23.12.2016. Până de curând, dacă cineva ar fi încercat să mă „scoată” din zona mea de filme preferate, respectiv cele psihologice, cred că ar fi eșuat din start orice tentativă de a viziona altceva. Știam și susțineam că acesta este genul meu preferat și căutam, oarecum, în tot ceea ce vedeam, mesajele care se transmit mai departe de imagini și de cuvinte. Iată că acum am început nu doar să accept și altceva, ci și să îmi placă și să mă gândesc mai mult la lucrurile din viitor (acela pe care ni-l imaginăm), aduse în prezent sau invers. Prezentul nostru devenit un viitor nu foarte îndepărtat. Așa este și cazul filmului Passengers, distribuit în România de către InterComFilm, ce îi are ca protagoniști pe Jennifer Lawrence și Chris Pratt. Nu sunt la primul contact cu filmele distribuite de InterComFilm, am mai scris și despre Arrival, însă atunci era doar un exercițiu de imaginație, ulterior am vizionat și filmul și am rămas impresionată din mai multe puncte de vedere. În primul rând, de faptul că nu este nicicum pe același tipar al filmelor despre extratereștri clasice, acțiunea are la bază mult mai multe simboluri decât o „luptă” între entități de natură diferită ar putea să aibă. În al doilea rând, întreaga „călătorie” prin această dimensiune denumită „timp”, la care ne raportăm cu toții și pe care o acceptăm ca fiind o dimensiune general valabilă, este percepută diferit și, oarecum, se încearcă descoperirea unei metode prin care „călătoria” să nu aibă doar un singur sens. Orice film de acest gen pot spune că îmi trezește interesul și nu numai, mă determină să îmi pun întrebări. Să fiu curioasă, să caut, să îmi doresc să fiu în permanență informată. Să îmi las imaginația să ajungă mai departe de informațiile existente sau supozițiile făcute și, de ce nu, chiar eu să dau naștere unor noi teorii, chiar și dacă acestea vor fi susținute doar în fața persoanelor apropiate mie.
Vedeta de astăzi este filmul Passengers. Am făcut această introducere lungă, deoarece am găsit un punct în care acțiunile celor două filme cred că se intersectează. Au subiecte și scenarii diferite, însă am descoperit, în ambele, aceeași „călătorie”, una către evoluție. Către lucruri pe care mintea umană momentan nu le percepe dar despre care se întreabă în permanență, către lucruri despre care cu toții am ajuns la aceeași concluzie, aceea că vor forma viitorul nostru. Când, unde, în ce fel, nu știm. Passengers este un film SF nu chiar atât de SF. Pentru perioada în care trăim, așa poate părea, însă cred că ideile prezentate în film și modul de aplicare se vor concretiza, cu siguranță. Poate că nu acum, poate că nu mâine. Poate că peste niște ani buni, care nu vor mai fi percepuți precum niște ani calendaristici. Cred că este puțin dacă spun că lumea ne așteaptă. Lumea este a noastră și noi suntem parte din ea. Lumea ne așteaptă, așa este, ea va fi întotdeauna acolo, pentru noi. Însă acum pot spune că și spațiul ne așteaptă. Întreg Universul este cel care a creat numeroase întrebări, de-a lungul anilor, și va continua să o facă. Cum, cine, unde, cât, când, în ce fel?
Vă propun un exercițiu de imaginație. Sunteți voi și atât. Plasați-vă în viitor și gândiți-vă că puteți alege să locuiți oriunde, chiar și pe o altă planetă. Porniți în această călătorie. Care sunt primele gânduri care vă vin în minte? De ce ați alege să faceți această călătorie? Care ar fi primul lucru căruia credeți că i-ați simți lipsa? Ați avea curajul să fiți cu un pas înaintea timpului? Eu cred că voi simți că renunț la mine. Pentru că am devenit ceea ce sunt astăzi prin prisma valorilor care mi-au fost transmise și pe care le-am preluat, prin prisma oamenilor care au făcut și fac parte din viața mea, prin prisma locurilor vizitate și a experiențelor trăite, prin prisma deciziilor luate și a curajului de a le urma. Aș simți că aceasta este cea mai mare, cea mai importantă și cea mai curajoasă decizie luată vreodată. Aceea de a deveni o cu totul altă persoană, într-o dimensiune necunoscută, la care nu aș ști cum să mă raportez în lumea pe care o trăiesc în prezent, alături de oameni cu care împărtășesc aceeași dorință, indiferent de motive: aceea de a „evada”, din toate punctele de vedere. De a fi primii sau printre primii care ajung într-un spațiu, într-un mediu în care aparent este imposibil de ajuns, de a face un lucru memorabil, de a putea crea o nouă lume, de a fi pasagerii propriei vieți, ca mai apoi să fim pe deplin stăpânii ei.
Iar totul să ia naștere precum o trezire dintr-un vis. O trezire la realitate, o nouă realitate de fapt. Una pe care o acceptăm în primă fază, iar, mai apoi, o adaptăm nevoilor noastre. Dar ce se întâmplă dacă visul se termină prea devreme, iar realitatea pe care o descoperim este mult prea departe de realitatea la care ne așteptam? Departe ca percepție, dar și ca timp. Cu 90 de ani, mai exact. O adaptăm și noi ne adaptăm în funcție de ea. Și ne continuăm călătoria și ne descoperim pe noi exact acolo unde suntem, în momentul în care suntem.
Poate că aceasta este și motivul pentru care pasagerii navei Avalon s-au trezit mai devreme. Poate că aceasta era, de fapt, misiunea lor. Aceea de a aduce viață acolo unde aparent nu există și de a crea o realitate pe care nimeni nu și-o imagina și care nu a fost nicio clipă luată în considerare în planurile inițiale. Aceea de a se găsi și de a se regăsi, unul pe celălalt și unul alături de celălalt, într-un mediul în care nu viața, nu timpul, nu spațiul sunt cele care sunt prioritare. Ci ceea ce rămâne după ele. Au pornit într-o călătorie și au descoperit alta. Au pornit cu un vis și au dat naștere propriului vis. Au avut o misiune și au lăsat în urma lor o altă misiune, celor ce urmează să o descopere: aceea de a se bucura de momente, de a le trăi și de a le valorifica.
Voi în ce călătorie ați porni? Călătorim spre viitor bucurându-ne de prezent. Împărtășim momente și trăiri cu persoanele de lângă noi, cele pe care noi le alegem sau pe care, întâmplător sau nu, viața ni le aduce alături. Învățăm să ne bucurăm de o viață împreună, de capacitatea de a fi noi, dar amândoi. Passengers mi-a dezvăluit numeroase simboluri ale unei vieți normale, devenite extraordinare. Un film SF care este mai mult decât atât, este desprins din realitatea fiecăruia. Haideți să dăm sens realității! Din 23 decembrie, Passengers ne așteaptă în cinematografe.
Mi se pare foarte interesant filmul asta si parca ma urmareste peste tot. Eu bantui prin Spania momentan, iar daca e sa nu suport un lucru aici, e dublatul tuturor filmelor, inclusiv la cinematograf, in limba natala. Eu vreau sa aud vocea actorilor, in engleza, asa cum a fost facut filmul. N-am decat sa il astept online intr-o varianta buna 🙂
Înțeleg perfect ce spui, nici mie nu îmi plac filmele dublate, mi se pare că își pierd tot farmecul. Este un film chiar fain, mie mi-a plăcut mult și îl recomand cu mare drag. Știu că în Spania filmele sunt dublate, ca și în Germania, dar tot cele originale sunt mai atractive. 🙂