Odată ce începe numărătoarea inversă și ceasul arată miezul nopții, la trecerea dintre ani, cu toții ne gândim la lucrurile pe care ne dorim să le realizăm, la cele care ne-ar plăcea să se întâmple (tot realizate de noi, aș spune eu), la dorințele pe care ne-ar plăcea să le vedem împlinite. De când am lansat acest blog, îmi aștern gândurile pentru anul care începe aici, pentru a le vizualiza, pentru a le conștientiza și pentru a încerca să îndeplinesc cât mai multe dintre planurile pe care le am. Mă ajută acest lucru, este un fel de organizare a minții, pentru că astfel îmi stabilesc principalele obiective și, odată setate, încep să parcurg drumul către ele.

Călătorii

Încep 2018 cu energie și cu încredere și chiar cu o excursie, în care am pornit încă din prima zi a anului, în Budapesta și în Viena, și îmi doresc să îl continui în același mod, făcând cele două lucruri pe care le iubesc cel mai tare, și anume să călătoresc și să povestesc despre experiențele trăite.

Am în plan multe destinații, călătorii mai lungi sau mai scurte, ori cu diverse tematici. Să călătoresc cel puțin o dată pe lună a devenit modul meu de viață, însă acum mi-am schimbat puțin felul de a aborda călătoriile. Adică am început încet să renunț la goana după obiective turistice și să încerc să mă identific mai bine cu locurile vizitate. Am început să îmi doresc călătorii tematice, pentru a avea parte de experiențe specifice fiecărui loc. Mă refer, spre exemplu, la călătoriile pentru concerte și pentru spectacole de tot felul. După ce am vizitat Opera Garnier din Paris și Opera de Stat din Viena, unele dintre cele mai mari dorințe au devenit să particip la câte un spectacol la fiecare dintre ele, poate chiar la concertul de Anul Nou de la Viena, dacă soarta îmi este favorabilă și am norocul să fiu extrasă la tombola care se organizează pentru achiziționarea biletelor.

Un alt exemplu ar fi palatele din Varșovia, adică o călătorie în care să fac turul tuturor acestor clădiri ce reflectă viața de acum câteva secole. Polonia este o țară care mie îmi este foarte dragă, care m-a surprins tare plăcut și pe care intenționez să o vizitez din nou anul acesta.

Visez, de asemenea, la o plimbare cu balonul cu aer cald în Cappadocia și zău că nu mi-aș mai dori mai mult de la excursia respectivă! 🙂 Urmată de una în Myanmar, de ce nu? De fapt, în Asia mi-ar plăcea să petrec mai mult timp și să descopăr mai multe țări, cum ar fi Thailanda, Indonezia, Sri Lanka, deoarece culturile, credințele, modul de a trăi al oamenilor mi se par incredibile și cred că aș putea învăța multe lucruri din exemplele pe care ei le oferă.

Îmi doresc să vizitez Florența, unde să pornesc pe urmele lui Leonardo da Vinci, să descopăr locurile în care el a trăit o bună parte din viață și unde și-a început creația. Și nu doar el, ci mulți dintre marii artiști ai Renașterii, precum Michelangelo, Donatello ori Lorenzo. Aceasta îmi doresc să fie o călătorie culturală, într-un oraș care a avut și are atât de multe de oferit lumii întregi.

Pentru că am menționat de Italia, aceasta este, împreună cu Spania, o țară în care revin cu drag în fiecare an. Am observat că mulți dintre noi ne dorim să vizităm cât mai multe țări diferite și este și una dintre dorințele mele, desigur. Însă nu dau înapoi dacă am ocazia să revin în locuri pe care deja le cunosc, ba chiar îmi plac și excursiile de acest gen, deoarece de fiecare dată descopăr lucruri noi și privesc cu alți ochi destinațiile respective. Prima vizită este de acomodare, aș putea spune, a doua de descoperire și abia începând cu a treia putem simți din plin vibrațiile fiecărui loc.

Odată cu lansarea concursului organizat de Oficiul de Turism al Franței, prin care se promovează castelele de pe Valea Loarei, a apărut o nouă dorință, aceea de a vizita această zonă, mai cu seamă că Franța este o țară care mă fascinează și pe care, de asemenea, aș putea s-o vizitez oricând, fără a exista riscul de a mă plictisi vreodată.

Am în plan și două insule, Malta și Cipru, destinații pe care îmi doresc de mult timp să le vizitez și în care nu am ajuns, deocamdată. Cred că în această primăvară va fi momentul lor. 🙂

Am început să îmi doresc și călătorii mai lungi, poate întreaga vară, de ce nu? Visez de ceva timp la vacanțe de acest fel, la câteva luni într-o destinație, timp în care să mă pot identifica cu locurile, cu oamenii, cu modul lor de a trăi și să trăiesc și eu precum ei. Nu le pot numi chiar vacanțe, deoarece voi continua să fac lucrurile pe care le fac și acum, doar că din alt loc al lumii. Acesta este un alt pas spre îndeplinirea unui vis și mai mare, și anume acela de a petrece un an în jurul lumii, pe care mi-l doresc atât de tare și care sunt convinsă că îmi va oferi unele dintre cele mai puternice lecții.

Pentru că în anul 2017 am simțit o apropiere mai puternică față de natură, vreau să continui să descopăr minunile ei, iar una dintre ele este aurora boreală, văzută poate din Islanda, ori poate din Țările Nordice. Am vizitat doar Finlanda momentan, mai exact orașul Helsinki, într-o croazieră de o zi, însă anul acesta se află pe lista scurtă a destinațiilor mele și Norvegia, Danemarca și Suedia.

O altă minune a naturii este cascada Niagara, pe care mi-ar plăcea să o descopăr atât din Canada, cât și din Statele Unite. Încă nu am aplicat pentru viză, însă cel mai probabil voi ajunge în Canada anul acesta, mai cu seama că totul s-a simplificat odată cu eliminarea vizelor pentru turiștii români.

Alte două țări pe care le port în suflet, deși nu le-am vizitat niciodată, sunt Argentina și Cuba, țări care mi se par atât de pasionale și atât de fascinante, pe care mi-ar plăcea extrem de tare să le descopăr.

România

Voi dedica un capitol separat României, deoarece consider că fiecare dintre noi are o datorie față de țara în care s-a născut. Și, pentru ca ea să ne ofere lucrurile pe care noi ni le dorim, trebuie mai întâi să îi oferim noi timpul și aprecierea noastră. Dacă nu s-o promovăm, cel puțin să o descoperim și să o înțelegem așa cum este ea, în cea mai pură formă. Să îi cunoaștem istoria, să descoperim peisajele sale, să menținem vii tradițiile și obiceiurile care o fac unică și specială. Iar România are din plin toate aceste elemente. Îmi doresc mai cu seamă să acord mai mult timp țării noastre deoarece am intrat în anul în care sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire. Și, alături de România, intenționez să vizitez și Republica Moldova, țară pe care nu am descoperit-o până acum, deși este atât de aproape și de apropiată de noi. Așadar, voi continua proiectul „Călătorește și iubește România”, voi fi pe cât de mult posibil #VisătorÎnȚaraMea, în același stil în care mi-am propus să fie toate călătoriile de anul acesta, adică tematice.

Dezvoltare personală și profesională

Comprim aceste două capitole într-unul singur, deoarece sunt în strânsă legătură unul cu celălalt. Odată ce începi dezvoltarea personală și îi propui să te descoperi și să te accepți așa cum ești cu adevărat, realizezi care sunt lucrurile pe care îți face plăcere să le faci și le acorzi mai mult timp și mai multă energie, transformând pasiunile într-un mod de viață.

Nu știu pe câte dintre destinațiile de pe lista de mai sus voi reuși să le descopăr anul acesta, deși este evident că mi-ar plăcea să fie toate. Și desigur că întotdeauna pot apărea lucruri noi și pot ajunge în locuri în care nici măcar nu m-aș fi gândit. Însă, mai puternică decât dorința de a călători, este aceea de a continua procesul de căutare interioară pe care l-am început anul trecut. Acela de a înțelege cine sunt, cum sunt și motivele pentru care lucrurile din viața mea sunt așa cum sunt. Mă consider extrem de norocoasă, însă nimic nu primim pentru a păstra doar pentru noi, ci pentru a putea oferi și celor din jur. Pentru a putea construi ceva frumos, pentru a putea ajuta la evoluție. Și, din acest punct de vedere, călătoriile sunt, fără a suna clișeic, cel mai bun mod de a învăța despre absolut orice.

Însă, pentru că am observat bucuria imensă pe care o simt atunci când cineva îmi spune că datorită unui sfat de-al meu, ori a unui exemplu pe care l-am oferit, a luat o decizie pentru a-și putea înfrumuseța viața, am realizat că poate ar trebui să încerc să transmit din experiența mea, atât cât este ea în acest moment, și oamenilor din jurul meu. Sau pur și simplu să ne cunoaștem și să povestim împreună despre ce facem și despre ce ne dorim să facem. Acesta este unul dintre motivele pentru care am decis ca în acest an să ies din online și să fiu prezentă și în offline. Mi-ar plăcea ca în acest sens să organizez întâlniri cu cititorii, care mi-au devenit și prieteni, între timp, pe teme legate de călătorii, de pasiuni, de visuri. Orice propunere este binevenită. 🙂

Am observat că cel mai bine funcționez atunci când am un program bine stabilit și atunci când îmi dozez energia, așa că intenționez să nu mă mai abat de la el și să postez câte 5 articole pe săptămână. Iar weekendul să fie dedicat plăcerilor mai mici sau mai mari, plimbărilor mai scurte sau mai lungi, în general în aer liber, cărților și filmelor, timpului petrecut cu mine și celui petrecut cu cei dragi. Acesta este unul dintre obiectivele pentru dezvoltarea blogului, alături de rețelele de socializare, care în 2017 mi-au adus multe aprecieri (mă refer la Facebook și la Instagram). Vreau să acord mai multă atenție canalului de Youtube, de fapt, aveam în plan și pentru anul 2017 să dezvolt partea de video, dar se pare că nu am renunțat complet la temeri și cum altfel o voi putea face dacă nu înfruntându-le?

Spuneam acum un an că voi începe să lucrez la propria carte. Nu a fost momentul în anul 2017, nu mă simțeam pregătită și nici nu consideram că am acumulat suficiente experiențe pentru a fi demne să ocupe paginile unei cărți. Ei bine, nici acum nu mă simt pregătită și probabil că nu mă voi simți niciodată, pentru că îmi doresc mereu mai mult și consider că mereu aș putea face mai multe lucruri ori că le-aș putea face mai bine. Așa că am decis să nu mai aștept și să aloc timp acestui vis de-al meu, propria carte. Am înțeles că fiecare experiență este unică, că fiecare ne aduce câte ceva nou în viața noastră, și prin urmare, fiecare este demnă de a fi povestită. Și, mai mult decât atât, mai importante sunt lucrurile pe care le învățăm și felul în care experiențele reușesc să inspire oamenii din jurul nostru.

În titlu am precizat că anul 2018 este anul deciziilor. Cred că a venit momentul să fac unele schimbări, să renunț la unele lucruri și să fac loc altora să vină în viața mea. Și, pentru că timpul este limitat, iar toate planurile mele îmi ocupă cea mai mare parte din timp, îmi doresc ca de anul acesta să mă ocup în totalitate de blog. Fără un serviciu stabil, fără să mai fac lucruri despre care nu pot spune neapărat că îmi plac, fără energie canalizată către două direcții, ci doar către ceea ce mă face fericită. Amânarea acestui moment m-a ținut mult pe loc și evitarea luării unei decizii nu este niciodată o variantă, indiferent de natura ei. Acum este momentul să merg mai departe, să fac un pas și mai mare și să ies definitiv din zona de confort. Altfel este aproape imposibil să evoluăm, dacă facem mereu lucrurile cu care suntem obișnuiți.

De aceea, pe anul 2018 îl văd ca pe o schimbare de perspective. Mi-am format deja un stil personal, am căpătat deja încrederea voastră, pentru care vă mulțumesc, iar acum este momentul să fac unele schimbări, de care poate că sunt sigură în totalitate, dar pe care le consider necesare pentru a putea evolua. Am început să mă văd acolo unde îmi doresc să ajung și sentimentul este unul minunat. Este unul care îmi dă energie și care mă motivează, dar nu este suficient doar să vizualizez, trebuie să merg constant în acea direcție. Așadar, pentru anul 2018 am de răspuns la următoarea întrebare: Cât timp îmi acord pentru a ajunge acolo unde îmi doresc?

În final, vă las un video la care eu revin de fiecare dată când am nevoie de motivație suplimentară ori atunci când simt că energia a scăzut sub limita acceptabilă. 🙂 Un an în care să fiți mai aproape de visurile voastre vă doresc!