Ziua de dinaintea unei excursii. Bagajul devine din ce în ce mai neîncăpător, timpul din ce în ce mai scurt, iar seara se transformă în noapte. Nu-i nimic, mai sunt câteva ore până ce va trebui să fiu la aeroport, lista este pregătită, trebuie doar să văd cum fac loc în valiză pentru toate lucrurile „absolut necesare”, îmi spun în gând. Cam așa se desfășoară „pregătirea unei excursii”. Cu o noapte albă, pentru a „simți” din plin emoțiile și nerăbdarea și entuziasmul.

Ce ar fi dacă am renunța la avion? Să plecăm cu mașina. Aud aceste cuvinte în timp ce momentul plecării devenea atât de apropiat, încât îl puteam atinge. Le aud și se transformă și în propriile gânduri.

Dar…avem totul planificat.

Putem planifica altceva, poate chiar mai bun.

Așa a început o nouă aventură, așa aveam să pornim către Budapesta, oraș pe care îl descoperisem în trecut prea puțin pentru a-mi oferi claritatea pe care acum o am în ceea ce-l privește. Acum am sentimentul că îi recunosc mirosul, că îi cunosc străzile, ba chiar am unele localuri în care revin de fiecare dată când vizitez orașul (l-am vizitat, după acest moment care se petrecea la începutul primăverii anului 2017, de încă două ori). Și așa am revăzut și Praga, un alt oraș în care simt că mi-am lăsat pentru vecie o parte din suflet. Și așa aveam să pierdem pentru prima dată avionul, deși am fost de mai multe ori pe punctul de a o face. Numai că, de data aceasta, pierderea avionului a fost una dorită, iar momentul a devenit un veritabil deschizător de drumuri. Sau de noi tipuri de călătorii, pentru că, de atunci, au urmat și alte circuite de acest gen. Și avem în plan să nu ne oprim, oricât de mult aș (sau am) iubi mașinăriile care străbat aerul cu viteze care ne pot duce în oricare colț al lumii în mai puțin de o zi.

Budapesta în imagini

Budapesta

Praga în imagini

Praga

Viena - Visător prin lume

Viena

Călătoriile cu mașina aduc, din punctul meu de vedere, marele beneficiu că nu trebuie (musai) planificate îndelung. Poți decide într-o zi, iar a doua zi deja să fii pe drum (been there, done that 🙂). Însă, tocmai pentru că oferă o mare libertate de mișcare, pot deveni înșelătoare uneori. Dacă în cazul avionului avem un program și restricții bine stabilite și pe care trebuie să le respectăm întocmai (orarul de zbor, limitele de bagaje), mașina promite să nu ne impună nicio limită. Nici măcar de timp, dacă nu suntem constrânși de anumite lucruri pentru care trebuie să revenim în țară la (sau înainte de) o anumită dată.

Dar tocmai această libertate ne poate cauza probleme uneori, când suntem nevoiți să o „înfruntăm”. Când trebuie să plimbăm bagajele (acelea pe care ne-am bucurat, nu-i așa, că le putem lua cu noi) prin diferite hoteluri, când trebuie făcute și desfăcute de fiecare dată când poposim. Sau când suntem puși în fața unor decizii, atunci când știm că putem merge oriunde, și cu toate acestea, trebuie să alegem unde să mergem. Atunci când programul pe care ni l-am realizat cu grijă acasă se dovedește a fi total diferit pe traseu și când trebuie să renunțăm la unele locuri pentru că am ales să descoperim altele. Sau atunci când, deși călătorești cu persoane dragi, alături de care ai mai călătorit, cărora le cunoști obiceiurile și preferințele, apar, involuntar, discuții și contradicții. Sau atunci când ai senzația că lucrurile cele mai mărunte dau naștere unor adevărate cutremure, ca, după puțin timp, să realizezi că totul a fost din cauza oboselii. Căci da, excursiile cu mașina pot deveni obositoare, îți poți epuiza rapid resursele dacă nu știi cum să le dozezi și te poți trezi în situația în care călătoria să nu îți mai aducă bucuriile la care sperai. De aceea vă recomand să nu planificați trasee în fiecare zi, să vă acordați timp, indiferent cât de mare ar fi dorința de a descoperi noi și noi locuri. „Doar suntem acolo, ce mai contează câțiva kilometri în plus către acel loc sau de ce să nu ne oprim și în celălalt oraș?”

Pentru noi, această excursie a fost doar un preambul a ceea ce avea să urmeze în acea vară, și anume un proiect în mare parte din țările din Balcani. Două săptămâni, 8 țări, 14 orașe și multe ore pe drum. Și, tocmai pentru că vă spuneam că flexibilitatea joacă un rol foarte important, călătoria noastră s-a schimbat cu totul (și traseul și el) spre final, când am decis să revenim în România pe un drum total diferit față de cel planificat, și anume prin Austria și Ungaria (cu o mică oprire în prealabil în Italia, pentru că Veneția este atât de aproape de Slovenia, cum să nu mergem și acolo?). Dar despre toate acestea vă voi povesti în curând, pentru că, dacă încă nu v-ați făcut planuri pentru această vară (again, been there, done that, căci n-a durat mai mult de 2-3 săptămâni din momentul în care am decis să plecăm în Balcani și momentul în care ne aflam efectiv pe drum), poate că veți lua în considerare acest traseu (în forma propusă de mine sau în forma propusă de voi).

Revenind la Budapesta, locul de unde avea să înceapă aventura noastră (deși ea începuse înainte să plecăm de acasă, atunci când am decis să schimbăm total planul inițial), orașul mi-a „ieșit” în cale de atât de multe ori în ultimul an, încât tot ce îmi doresc acum este să văd finalizată A1, pentru a putea ajunge mai des (și mai repede). Dacă am decis să nu facem nimic conform planului, era normal ca nici lucrurile pe care le alesesem să nu funcționeze așa cum ne-am fi așteptat, nu? Însă, într-un mod tare ciudat (și amuzant), s-au așezat cu toate pentru ca astăzi să ne amintim cu drag de ele și să ne aducă un mare zâmbet pe față în timp ce facem acest lucru. Pasionați de jocurile de Escape Room și aflând că Budapesta este locul de unde a pornit acest fenomen, ne-am dorit să aflăm de ce este renumit orașul pentru jocurile sale. Și am reușit, însă nu fără întârzieri, anulări și reprogramări. Fără renunțări, căci, atunci când un deadline sună la ușă, trebuie să compui articolul și să îl postezi în timpul util, chiar dacă acest lucru implică să scrii în mașină, în timp ce partenerii tăi de călătorie se joacă fix camera pe care o căutai de mult timp.

Budapesta mi-a rămas în minte precum un oraș plin de posibilități, un mix între modern și clasic, un oraș liniștit și civilizat, cu o viață de noapte în totală contradicție cu liniștea din timpul zilei. Un oraș asupra căruia, în fiecare noapte, atunci când aglomerația de pe Dunăre se calmează, veghează Castelul Buda și Bastionul Pescarilor, iar Parlamentul transmite un aer regal. Ciudat, aș fi putut spune acest lucru despre castel, căci el este simbolul regalității, însă am simțit că Parlamentul este „inima” orașului, prin detaliile arhitecturale, prin felul în care reușește să se „impună” și prin istoria pe care a înglobat-o mai bine decât vecinul de pe celălalt mal. Un oraș în care poți să fii personajul principal al unui buncăr transformat în Escape Room, să te vezi înconjurat de toate obiectele păstrate de pe vremea în care construcția avea rolul pentru care a fost creată, și anume de protecție. Pentru că războaiele care au zguduit lumea nu au ratat capitala Ungariei și pentru că amintirea acelor perioade nefericite se observă nu doar în muzee, ci și în locurile pentru divertisment (ce paradox!).

Budapesta în imagini

Budapesta

Budapesta în imagini

Budapesta

Budapesta în imagini

Budapesta

Budapesta în imagini

Budapesta

Budapesta în imagini

Budapesta

Lăsând Budapesta în urmă, după ce noaptea își făcuse simțită prezenta, pornim către un oraș cu un aer ceva mai medieval decât capitala Ungariei, și anume Praga. Știam deja că vom ajunge cu mult după miezul nopții, dar acest lucru nu ne deranja nicicum, pentru că a doua zi urma să străbatem la pas centrul vechi, unde (și în jurul căruia) s-au reunit toate construcțiile-simbol ale orașului. Și a doua, și a treia. Și tot timpul pe care ne doream să îl petrecem (deja mica excursie planificată doar pentru Budapesta se extinsese și nu știam cu certitudine când se va finaliza).

O parte din vacanță era stabilită deja, o altă parte a fost stabilită de pe traseu. Nu este nimic greșit în a-ți asculta instinctele. O vacanță poate fi una reușită și dacă renunțăm la planificare. Un oraș poate fi vizitat și dacă (încă) nu știi unde vei petrece noaptea. Dar, pentru că trăim în secolul tuturor posibilităților, și pentru că internetul ne este unul dintre cei mai buni prieteni, dacă ai un telefon conectat la internet, este imposibil să nu găsești un hotel care să fie conform cu dorințele tale. Așadar, în timp ce ne îndreptam spre Praga, am sunat pentru a ne asigura că nu vom petrece noaptea în mașină. Și am găsit un hotel foarte cochet, amplasat destul de aproape de centrul orașului.

Praga nu dădea semne că mă va surprinde (și) a doua oară, căci deja era clasificată drept unul dintre orașele mele preferate. Așa că nu o vizitam pentru a o descoperi, ci pentru a-mi căuta pașii, pentru a relua drumurile deja făcute, pentru a resimți emoțiile pe care mi le crease. Întotdeauna este o bucurie să revin în locurile dragi și de fiecare dată le privesc cu același entuziasm. Au fost câteva elemente omise, desigur, în prima vizită, dar, mai presus de atât, a fost libertatea de care mă bucuram. Cu unul dintre cele mai bine conservate centre vechi medievale pe care le-am întâlnit, cu legende care s-au născut în jurul principalelor atracții ale orașului, cu un aer rece (ceea ce nu prevedeam, deși începutul primăverii nu este chiar o perioadă tocmai călduroasă pentru capitala Cehiei), cu aglomerația specifică, Praga a continuat să mă fascineze și a întărit imaginea pe care deja mi-o formasem despre ea.

Praga

Praga în imagini

Praga

Praga în imagini

Praga

Praga în imagini

Praga

Praga în imagini

Praga

Praga

Praga în imagini

Praga

Drumul care leagă Praga de Budapesta trece prin Bratislava. Cum la dus era deja noapte și o oprire nu își avea sensul, am amânat acest moment pentru când urma să ne întoarcem. Rămăseseră în mintea mea, după prima vizită, plimbările de pe malul Dunării (fluviu de care m-am declarat îndrăgostită), așa că speram ca și acum să pot avea parte de câteva momente (mai multe, de fapt), în care să străbat orașul la pas. Însă Bratislava acoperită de o pătură de nori diferea foarte mult de cea din amintirile mele (din timpul verii), așa că, între două paragrafe ale unui articol (vacanța aceasta a fost presată de deadline-uri) și alte două minute petrecute cu nasul la aer, m-am trezit în afara orașului. Când nu ești atent la drum (atunci când nu ești tu șoferul), chiar și pentru câteva clipe, multe lucruri se pot petrece. Așa am realizat că ne îndreptam spre Viena. Frumoasă surpriză, ce-i drept. Și total în afara planului, chiar și în acela actualizat cu doar câteva ore înainte. Și așa urma să ajung pentru prima dată în Viena (și de încă două ori în lunile care au urmat). Cred că aceste țări s-au încăpățânat să fie vedetele anului 2017. 🙂 O cameră caldă ne aștepta în Budapesta, o nouă programare la Escape Roomul ratat era și ea în așteptare, iar noi ne plimbam agale prin Stephansplatz, „inima” Vienei și cel mai animat loc al orașului. Domul Sfântul Ștefan (Stephansdom), Palatul Hofburg, trăsurile care păreau pata de culoare din întreg tabloul (și cărora le-am promis că la următoarea vizită le voi dedica mai mult timp), celebrul wurst în diferite variante, tocmai pentru a-ți îngreuna decizia, castane coapte tocmai bune pentru o zi friguroasă, străzi pline de turiști și un aer boem și aristocratic. Așa arată Viena descoperită în câteva ore. Ce a urmat după, puteți descoperi aici și aici.

Viena - Visător prin lume

Viena

Viena - Visător prin lume

Viena

Viena - Visător prin lume

Viena

Viena - Visător prin lume

Viena

Viena - Visător prin lume

Viena

Viena - Visător prin lume

Viena

Viena - Visător prin lume

Viena

Ultima zi a excursiei nu părea să aducă nimic spectaculos, doar o vedere de ansamblu a orașului de la Citadela și un drum liniștit către casă. Însă nu se putea încheia fără o peripeție, din pricina căreia nici nu m-am putut supăra, căci s-a încadrat perfect în tot ceea ce a însemnat această excursie. Mai exact, am primit amendă pentru parcare în Budapesta, deși nu am avut nici cea mai mică intenție să ne aflăm în ilegalitate, doar că nu am văzut niciun aparat de taxat și niciun responsabil cu parcarea (nu faceți ca noi, căci rezultatul va fi același).

O vacanță pornită din dorința de a revedea un oraș s-a transformat într-o continuă aventură. Mi-am dat ocazia, pentru prima dată, să călătoresc fără un plan. Era inutil să mai realizez vreunul, căci șansele să se îndeplinească erau minime. Mi-am dat ocazia să fiu cât mai relaxată posibil, să mă bucur de toate modificările de situație, să le accept așa cum sunt ele și să le transform în punctele-cheie ale excursiei. Mi-am dat ocazia să înțeleg ce înseamnă, de fapt, să călătorești pentru bucuria de te afla în anumite locuri (noi sau nu) și nu pentru agitația de a descoperi cât mai multe obiective turistice. M-am bucurat să fiu și să simt și să privesc.


Pentru informații despre ce implică un traseu cu mașina, precum și pentru experiențele și impresiile din destinațiile vizitate, vă invit să citiți aceste articole: