O lume întreagă de posibilități ni se deschide și, pe măsură ce începem să le vedem și să le acceptăm, totul pare să capete sens, ritm, iar noi să ne mișcăm odată cu fluxul. Avantajul principal al călătoriilor nu sunt locurile pe care le descoperim, deși acestea sunt, în esență, motivul pentru care pornim la drum. Principalul avantaj, din punctul meu de vedere, este acela că, pe măsură ce lumea exterioară se micșorează, cea interioară se mărește. Așa că vreau să vă povestesc astăzi despre acele lucruri pe care le-am învățat din călătorii care, deși au luat naștere pe diferite meleaguri, s-au intersectat în același punct: interiorul meu.

 

1. Că suntem cu toții la fel

 

Îmi place să stau la terase și să privesc oamenii. Să încerc să înțeleg mai departe decât o înfățișare, un drum grăbit sau, din contră, unul savurat în tihnă. Pe măsură ce descopăr noi culturi, îmi dau seama că, deși aparent suntem atât de diferiți, în realitate suntem mai asemănători decât am crede — și nu mă refer doar la aspectul fizic, deși am remarcat multe asemănări și aici, mă refer îndeosebi la visurile, credințele și aspirațiile noastre. Cu toții suntem aici pentru a ne trăi viața într-un mod cât mai frumos posibil. Cu toții am fost înzestrați cu abilități care să ne ajute atât pe noi, cât și pe cei din jur. Suntem curioși, avem propriile credințe, indiferent de forma pe care o îmbracă acestea, suntem parte a unui timp care curge așa cum știe mai bine.

 

2. Că vedem ceea ce se află în interiorul nostru

 

Când vizitez un loc nou, sunt concentrată, intuitiv, pe frumusețea și pe unicitatea lui și cu greu văd lucrurile mai puțin plăcute. Nu fac comparații între destinații, pentru că este nedrept față de ele, cum nici nu îmi propun să retrăiesc sau să reproduc experiențele (nici pe ale mele, nici pe ale celorlalți), conștientă fiind de unicitatea lor. Așa cum spun de fiecare dată, lumea ne așteaptă să o descoperim cu ochii, mintea și sufletul larg deschise.

 

3. Să îmi dau seama unde mă aflu în raport cu mine și cu viața

 

Și să învăț să mă bucur mai mult. Să mulțumesc mai mult. Să fiu mai recunoscătoare. Să îmi dau seama că fiecare are propria poveste. Când viața pe care o observi este diferită de viața pe care o trăiești (nu neapărat mai bună sau mai rea, ci doar diferită), îți dai seama cât de mic ești în raport cu Universul și cât de mare poate să fie ego-ul uneori. Oamenii care îmi ies în cale îmi transmit atât de multe povești, încât uneori nu este nevoie decât de o privire pentru a le înțelege. Și îmi dau seama că nu sunt nici deasupra, nici sub ceilalți, ci doar în propriul timeline. Care este perfect așa cum este.

 

4. Că totul este mai ușor decât pare și că, de cele mai multe ori, barierele sunt doar în mintea noastră

 

Cred că doza de optimism pe care o port dintotdeauna m-a ajutat să am o abordare bazată pe lucrurile pozitive și mai cred că, datorită ei, am fost ferită de incidente neplăcute — pur si simplu nu le-am atras. Am plecat mereu cu sufletul deschis, nu m-am temut niciodată de nimic în călătoriile mele și nu m-am gândit că este ușor sau greu să ajung în anume loc, doar mi-am propus și, cumva, lucrurile s-au așezat în favoarea mea.

 

5. Că, odată ce pornești pe un drum, ți se va arăta calea

 

Această lecție continuă să mi se arate și, pe măsură ce o înțeleg, îmi dau seama că drumul se construiește în timp ce mergem pe el. Nu trebuie să ne îngrijoreze destinația finală și nici nu cred că trebuie să ne propunem să avem una, ci doar să ne bucurăm de parcurs. Să fim mândri de proces și de realizările noastre. Să ne uităm de unde am pornit și să fim recunoscători pentru unde suntem. Iar oportunitățile vin către noi atunci când suntem deschiși și le permitem să vină în viața noastră. Și atunci când le acceptăm (fără condiționări).

 

6. Că, pe măsură ce descoperi lumea, aceasta nu mai pare atât de mare

 

Așa cum spuneam la început, consider că, pe măsură ce lumea noastră interioară se mărește, lumea exterioară se micșorează. Sau noi începem să îi facem loc în interiorul nostru și ne dăm seama că putem curpinde din ce în ce mai mult. Dacă ne raportăm strict la epoca în care trăim, călătoritul (fizic) este mai ușor decât oricând și este o activitate pe care din ce în ce mai mulți dintre noi o transformă într-un stil de viață. Lumea a devenit „terenul nostru de joacă”, însă vreau să atrag atenția asupra unui aspect, și anume faptul că este musai să o lăsăm așa cum am găsit-o. Și chiar să încercăm să îi oferim înapoi măcar puțin din ceea ce ea ne dăruiește nouă.

 

7. Că fericirea ține doar de cum privim lucrurile și nu de lucrurile pe care le avem

 

De câte ori, în agitația vieții cotidiene și în graba după „mai mult, mai mare, mai bine”, ne amintim să fim recunoscători pentru ceea ce este acum? Pentru momentul prezent. M-am surprins de multe ori privind fotografii mai vechi și gândindu-mă ce viață faină am — deși, în momentul în care trăiesc experiențele, se întâmplă uneori să fiu atât de absorbită de ele, încât să uit să fiu recunoscătoare. Ba, chiar, după un timp, să fiu nemulțumită, pentru că lucrurile e posibil să nu se miște cu viteza pe care mi-o imaginez eu. Dar asta nu înseamnă că ele nu se mișcă…

 

8. Să renunț la control

 

Aceasta a fost cea mai grea lecție și încă mă aflu în proces de învățare. Pentru un control freak, obișnuit să planifice în detaliu fiecare călătorie și să se streseze atunci când lucrurile nu se desfășoară conform planului, să învețe să se detașeze a fost o mare provocare. Să renunțe la scenarii și să îmbrățișeze orice scenariu, așa cum vine, a fost extrem de greu. Am realizat, pe parcurs, că lucrurile se așază așa cum este mai bine. Mereu. Și că, dacă întâlnesc un drum închis, voi fi ghidată către un altul, pentru a ajunge în locul în care trebuia să ajung (și care poate fi același în care îmi doream să ajung sau poate fi unul surprinzător).

 

9. Să mă bucur de prezent

 

Ca o continuare a ideii expuse anterior, a trăi și a te bucura de prezent este opusul la a trăi în mintea ta, pe baza unor scenarii anterior realizate. Și aici mă aflu în proces de învățare și mă surprind uneori stând, fără să cer sau să ofer nimic. Și mă bucură astfel de momente și încerc să le aduc în viața mea cât mai des, în mod conștient.

 

10. Să înțeleg că, deși este posibil să greșesc drumul, el mă va duce unde trebuie să fiu

 

S-a întâmplat să am întâzieri. Sau să mă abat de la traseu (nu neapărat din dorința mea) și, cu toate acestea, să reușesc să descopăr toate locurile pe care mi le propusesem. Și să plec mulțumită de „reușita” mea. S-a întâmplat să (învăț să) fiu spontană. Și să renunț sau să schimb planurile. Dar mi s-a întâmplat și să mă stresez pentru că nu era respectat programul stabilit de mine pentru ca, la final, să realizez că am fost ghidată tot către ceea ce îmi doream — doar că într-un alt mod.

 

Călătoriile sunt, în egală măsură, despre lume și despre tine. Cele două lumi dansează încontinuu și se întrepătrund atât de armonios, încât cu greu îți dai seama unde se termină una și unde începe cealaltă — și, gândindu-ne mai bine, cred că nici nu este necesară o delimitare clară. Oglindim și observăm ceea ce se află în interiorul nostru, conștient sau nu, într-o stare de acceptare sau nu.

Mult timp am considerat că avem revelații pe moment, în locuri sau în situații care ne scot din zona de confort, după care revenim la viețile noastre, la rutina noastră și uităm. Între timp, mi-am schimbat perspectiva și cred doar că avem impresia că uităm, pentru că schimbările nu se produc de pe o zi pe alta. Sau de la o călătorie la alta. Însă fiecare experiență se adaugă, precum cărămizile, una peste celelalte, rămânând în subconștientul nostru. Și ne ajută să fim mai deschiși. Să ne apropiem de esența noastră.

Nu am pornit (în mod conștient) niciodată într-o căutare de Sine, prin lume. Sinele este alături de mine, oriunde aș merge. Însă cred că am lăsat câte un „strat” din mine în fiecare loc descoperit. Și că acest lucru m-a făcut să fiu mai ușoară și să plutesc mai des în direcția vântului și nu împotriva lui.

Am învățat istorie, am învățat geografie, am învățat să mă organizez, am învățat să mă adaptez. Dar, cel mai mult, am învățat umanitate. Sau am (re)descoperit-o în interiorul meu.

 

Nu uita că îmi poți urmări poveștile și pe Tik Tok, pe Facebook și pe Instagram.

Citește și: Călătoriile înseamnă libertate