Zboruri cu escală și câteva ore în Torino

Ne ajunge timpul dintre două zboruri pentru a vizita un oraș?

Se întâmplă, în timpul zborurilor, ca pe ruta pe care călătorim să nu existe zbor direct, sau, din diverse motive, să optăm pentru un zbor cu escală. Uneori, aceasta este de câteva ore, astfel că apare întrebarea: ce facem în această perioadă? Rămânem în aeroport sau pornim într-o mică explorare a orașului respectiv?

Aici sunt mai multe aspecte ce trebuie luate în considerare. Dacă avem bagaj de cală inclus, atunci lucrurile sunt mai simple, putem pleca liniștiți pentru câteva ore. Dacă, în schimb, am optat doar pentru bagaj de mână, poate fi mai complicat să ne plimbăm, în timp ce avem și bagajul cu noi. Spre exemplu, în ultima călătorie (în Calabria), am avut escală atât la dus, cât și la întors, în Torino. La dus a fost exact cât să am timp să urc în celălalt avion, adică 30 de minute, dar, la întors, a fost de vreo 7 ore, timp pe care nu voiam să îl petrec în aeroport. Nu a fost o decizie de moment, știam că mă voi plimba puțin și prin Torino, așa că am încercat să îmi iau cât mai puține lucruri cu mine, însă tot poate fi obositor să te plimbi în timp ce ai și bagaj, indiferent sub ce formă este (troller, rucsac, geantă). Așa că, dacă îți imaginezi că o să mergi repede și că o să bifezi una, două, trei obiective turistice, atât cât timpul îți permite, în realitate nu este chiar așa.

Plimbare pe străzile din Torino

Ajung câteva ore pentru a descoperi un oraș? Categoric nu. Uneori nu ajung câteva zile, cu atât mai puțin o perioadă așa scurtă de timp, în care ești presat de mijloacele de transport, în care ai vrea să faci cât mai multe, dar, la final, realizezi că trebuie să renunți la multe dintre obiectivele pe care ți le propuseseși.

În primul rând, trebuie să verificăm cu ce ajungem de la aeroport în centrul orașului. Majoritatea aeroporturilor sunt amplasate la marginea orașului sau chiar la kilometri buni de el, așa că trebuie luat în considerare timpul petrecut pe drum. Pentru a nu irosi niciun minut, cel mai indicat este să verificăm din timp care sunt posibilitățile de transport. Una dintre cele mai simple variante ar fi taxiul, însă, de cele mai multe ori, cursele de la/ către aeroport au prețuri cu mult mai mari decât ar fi practicate în mod normal. În Torino am mers cu trenul luat din aeroport câteva stații, până la capăt de linie, după aceea cu un autobuz (numărul 11) care m-a lăsat în centrul orașului. Deja timpul alocat călătoriei s-a diminuat, pentru că, deși circulau ambele destul de des, tot durează să îți iei bilet, să schimbi mijloacele de transport și tot așa. Și, bineînțeles că și pentru întoarcere trebuie alocat același timp, sau chiar mai mult, plus cel necesar realizării procedurilor din aeroport.

Sfat: În Torino, bilete de autobuz nu se pot achiziționa de la șofer, ci doar din stațiile de bilete, așa că mare grijă la acest aspect, mai ales dacă timpul este scurt, pentru a nu fi puși în situația în care aflați acest lucru chiar de la șofer și să fiți nevoiți să așteptați următorul autobuz.

Ajungi în centru și te întrebi ce poți vizita prima dată. Eu mi-am dat seama că ar fi inutil să îmi stabilesc vreo listă de priorități sau să încerc să respect vreun program, așa că am preferat să mă duc în Piața San Carlo, una dintre cele mai importante piețe din oraș, să aleg o terasă cochetă, la care să mă așez și să privesc oamenii care trec prin jurul meu, să privesc cum se desfășoară viața în acest oraș. Pentru că acest loc este considerat „inima” orașului, este centrul lui vibrant, în care se adună localnici și turiști, deopotrivă.

Piața San Carlo, Torino

Apoi a urmat o scurtă plimbare, în căutarea celei mai bune înghețate. 🙂 Plimbare de voie, nu prea departe de locul în care mă aflam, pe străzile adiacente, printre localuri, magazine, turiști, prin toată agitația unei zile însorite de weekend.

Am realizat că dacă aș încerca să vizitez ceva, m-aș simți efectiv într-o goană după obiective turistice, cu GPS-ul în mână, plus că, de cele mai multe ori, cele mai renumite atracții sunt și cele care strâng cei mai mulți turiști în jurul lor. Așa că, decât să ajung într-un loc și să îmi dau seama că timpul alocat va fi redus pentru a aștepta la coadă, iar, dacă aș reuși să vizitez, va trebui să fac acest lucru în mare viteză, am preferat ca această escală să fie doar pentru a simți puțin orașul, pentru a-mi forma o părere de ansamblu și pentru a face promisiunea că voi reveni pentru a-i acorda mai mult timp.

Înghețată din Torino

Salată de caracatiță, Torino

În scurta perioadă petrecută aici, am descoperit un oraș despre care nu aveam prea multe informații, care nu pot spune că a fost neapărat pe lista mea scurtă de obiective, însă pe care cu siguranță că nu l-aș fi refuzat dacă aș fi avut ocazia să îl vizitez. Ce-i drept, nici Calabria nu era pe lista mea și mi-a oferit una dintre cele mai mari surprize de anul acesta. Însă, în Italia îmi doream să revin (vizitasem până în acel moment Roma și Milano), dar pentru cu totul alte zone. Îmi doresc acest lucru în continuare, deoarece această țară mi se pare un muzeu oriunde te-ai duce. Un muzeu al naturii sau un muzeu creat de oameni, prin clădiri și prin spiritul renascentist care se resimte oriunde am merge, în marile orașe.

Așadar, deși nu era pe lista mea, nu puteam rata ocazia de a-l descoperi, chiar și pentru câteva ore. Și pot spune că a fost a doua surpriză din această călătorie, mai ales că părea total diferit față de ceea ce descoperisem anterior, în Tropea. Un oraș vibrant, plini de turiști, care nu se abate de la tiparul marilor orașelor italiene (de fapt, este al patrulea oraș ca mărime al țării). Mă refer aici la piețe mari, la clădiri impresionante prin arhitectură sau prin dimensiune, la străzi late și străduțe foarte mici, contrastând cu acestea. Un oraș perfect pentru plimbări lungi și oarecum leneșe, pe străzile pavate cu piatră cubică (în special în zona centrală), dar și pe străduțele laterale. Un oraș care, deși este unul industrial, ne dezvăluie și elemente culturale, sub forma muzeelor, a catedralelor, a palatelor și a castelelor, a piețelor specifice Italiei.

Torino, Italia

Zborurile cu escală pot fi obositoare, goana după obiective turistice poate fi, de asemenea, un motiv de stres, iar, dacă nu știm concret ce dorim să facem în această perioadă, ajungem să realizăm că, de fapt, deși am avea impresia că avem suficient timp la dispoziție, realitatea este cu totul diferită. Voi ce experiențe aveți cu timpul petrecut între zboruri?

Citește și: