„Visează… obține cu AVBS”. Eu aș merge puțin mai departe și aș spune „Visează departe și constant”. Visează din ce în ce mai mult, stabilește-ți de fiecare dată un obiectiv, oricât de mic ar putea părea. Mi-am amintit de curând de un discurs al unui om cu care am putea crede că viața nu a fost prea darnică. Spun că am putea crede, deoarece, dacă privim mai departe decât am fi tentați să observăm la prima vedere, ne-am da seama că tocmai motivele care au făcut ca lucrurile să fie dificile au fost cele care au determinat apariția altora mai mari și care au adus și mai multe împliniri și satisfacții.
Visuri avem cu toții și am avut dintotdeauna. Să obținem o notă mare la școală, să primim o anumită jucărie de la părinți, mai apoi să intrăm la facultatea dorită, să nu avem restanțe sau poate chiar să avem bursă, să obținem un loc de muncă care să fie „spațiul” perfect pentru a ne dezvolta pasiunile. Câți dintre noi au visat, oare, să devină antreprenori? Să aibă propria afacere, în lumea reală și nu după modelele perfecte despre care unii dintre noi poate că am studiat. O afacere a noastră, de orice natură, dar care să ne aducă satisfacția că putem începe și că putem continua. Că avem capacitatea de a ne vedea planurile concretizându-se sub ochii noștri.
Ei bine, eu da. Și nu neapărat prin prisma faptului că am avut contact, direct sau indirect, atât cu modelele perfecte din cărți despre care spuneam, cât și cu modelele concrete din viața reală. Am întâlnit oameni care m-au inspirat, care m-au motivat și care m-au făcut să îmi doresc mai mult. Dar, mai mult decât atât, am visat acest lucru prin prisma firii mele independente. Pentru că îmi place să fac singură lucruri, să le dau naștere și să contribui la dezvoltarea lor. Pentru că mă sperie teribil rutina și gândul că aș putea ajunge să nu mai am obiective, sau ca obiectivele mele să nu fie suficient de mărețe.
Am început cu lucruri mici, dar care îmi testau imaginația (până la un anumit punct), răbdarea și îndemânarea. Dar, mai presus de atât, mă determinau să iau contact cu oamenii și să îmi dau seama de necesitățile lor. Și să fiu atentă la toate aspectele, nu doar la produsul în sine sau la modul în care este realizat, ci și la modul în care este prezentat. A fost un exercițiu interesant, pe care l-aș repeta oricând, poate la o scară mai mare. Așa au apărut, într-o iarnă, omuleții de zăpadă Snowy the Snowman.
Dar nu a durat acest exercițiu decât o iarnă. Până m-am gândit că este momentul să îmi îndeplinesc un alt vis. Îmi doream să fac lucruri care să aducă bucurie oamenilor din jurul meu. Dacă știam că pot ajuta măcar puțin ca viața lor să devină una mai frumoasă, chiar și pentru câteva momente, acest lucru mi-ar fi adus fericire. Și cum le putea oferi momente dulci, dacă nu chiar prin dulciuri? O cofetărie era ceea ce îmi doream și ceea ce simțeam că se potrivește cel mai bine cu visul meu.
Îmi doream ca atunci când mănânci o prăjitură, să îți amintești de copilărie. De mama, de bunica, ori de o mătușă pe care obișnuiai să o vizitezi mai des. Să îți amintești de pachețelul pe care mama ți-l trimitea la facultate. Să îți amintești când tata te ducea la film și apoi, negreșit, vă opreați la cofetăria din colț. Să te bucuri de o felie de tort și să retrăiești, parcă, toate aniversările. Ale tale, ale prietenilor sau ale familiei. Să îți amintești de atmosfera de sărbătoare, de fiecare dată când aveți ceva de sărbătorit sau pur și simplu, fără motiv. Acesta a fost și este visul meu. Să ajut oamenii să se bucure de momente. Și să își amintească cu drag de ele. Nunți, botezuri, aniversări, Crăciun, Revelion, Paște, pe toate să le petreacă alături de cofetăria mea și să le asocieze cu ea.
Acestea fiind spuse, m-am apucat de treabă. De unde să încep? În primul rând, cu mine. Așa că am urmat cursurile de cofetar. Doar trebuia să cunosc bazele afacerii mele, nu? Și a început să îmi placă din ce în ce mai mult. Am găsit spațiul, am găsit personalul pe care mă puteam baza, aveam rețetele, au urmat utilajele. A început promovarea produselor și, în special, a filosofiei mele: calitatea înainte de toate. Așa că am ales mereu produse naturale și, cel mai important, proaspete. Lucrurile păreau să funcționeze și chiar au evoluat frumos timp de câțiva ani, dar am ajuns în punctul în care simțeam că nu se mai întâmplă nimic. Aveam cofetăria. Ei bine, și mai departe? Am început să am contact cu toți clienții, să vină din ce în ce mai mulți. Lucru firesc, îmi spuneam eu. Și totuși, ce lipsește? De ce nu am satisfacția aceea pe care mă gândeam că o voi avea? Răspunsul este simplu: pentru că mi-am îndeplinit visul și acum simt că nu mai am un altul pe care să îl pot urma. Există doar acest vis, pe care tot ce mai pot face este să îl îmbunătățesc periodic.
Ce este de făcut? Poate că mi se pare doar mie, poate că îmi doresc eu mai mult, dar am sentimentul că afacerea mea a ajuns într-un punct în care stagnează. Și da, aș putea spune că este o problemă, din moment ce mie nu îmi mai aduce bucuria pe care mi-o aducea la început. Îi trebuie și ei o nouă șansă. Poate o cofetărie mică să reziste într-o lume în care tot mai mulți renunță, unii chiar înainte de a începe? Și într-o lume în care piața este dominată de nume mari, iar micile afaceri par că nu au nicio șansă? Ei bine, da.
Cred că așa este peste tot în viață, orice am alege să facem sau oricare ar fi drumul pe care am porni. Chiar și atunci când alegem să devenim antreprenori. Nu spun nicicum că un impas este recomandat sau că aceasta este calea, că așa trebuie să fie. Nu. Însă spun să fim atenți la fiecare pas pe care îl facem și să învățăm din fiecare experiență, fără a suna clișeic. Dar este un adevăr pe care, chiar dacă îl auzim, citim sau vedem peste tot, ajungem să ne confruntăm cu el zilnic. Așa că, dacă se întâmplă ca afacerea noastră să ajungă în impas, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să conștientizăm situația în care ne aflăm. Să acceptăm că evoluția afacerii nu a fost așa cum ne-am imaginat inițial și să ne concentrăm pe lucrurile pe care le putem face. Exact, sunt numeroase posibilități de acțiune, depinde doar de noi, de felul în care alegem să abordăm situația și de modul în care ne raportăm la ea. O vedem ca pe ceva foarte grav, care o poate pune în pericol? Atunci sunt mai puține șansele ca ea să devină sau să redevină ceea ce noi am sperat. O vedem ca pe o posibilitate de a schimba ceva, de a face lucrurile diferit? Atunci haideți să facem lucrurile diferit. Și să vedem și celelalte posibilități care ni se arată. Pentru că nicio decizie nu este singură, de ea depind multe altele și, totodată, dă naștere și altora.
Haideți să ne gândim că luăm decizia de a apela la un împrumut pentru întreprinderile mici și mijlocii. Ce variante am mai avea? Să renunțăm la o parte din afacere (poate la o parte din personal sau la unele utilaje), mai exact, să ne restrângem activitatea. Sau, poate chiar să renunțăm complet la afacerea noastră. Dar nu, alegem să continuăm. Alegem să nu renunțăm la primul obstacol (poate nu chiar primul, dar unul destul de mare).
Mai periculoasă decât teama de a lua decizii, decât lipsa acțiunii sau chiar lipsa visului este teama de a continua. Este abandonul, de orice fel. Și nu este vorba nici despre lipsă de curaj, nici despre lipsă de convingere. Este vorba despre lipsă de informare. Fix lucrul pe care brokerii financiar-bancari ni-l oferă. Ne prezintă ofertele diverselor instituții bancare sau non-bancare și ne ajută să luăm propriile decizii. Dar, mai mult decât atât, sunt în permanență alături de noi, au grijă să fim corect informați, să aflăm despre toate riscurile care pot apărea. Ne întocmesc dosarul de creditare și nu doar că îl depun la banca aleasă și îl urmăresc constant, ba chiar pot negocia termenii contractului. Iar în momentul semnării lui, ne însoțesc la bancă, pentru a se asigura că sunt întocmai respectate condițiile stabilite.
Să visăm nu costă nimic. Să ne urmăm visul poate costa în funcție de domeniul ales și de ambițiile personale. Dar să ne abandonăm afacerea costă cel mai mult. Și, pe lângă fondurile investite, timpul alocat și pasiunea transpusă, ne costă încrederea în propriile forțe. Ne costă imaginea pe care pe care o avem despre noi. Și nu aceea că afacerea nu a evoluat, ci că noi am renunțat. Știți ce nu mai costă nimic? Să apelăm la brokerii financiar – bancari AVBS Credit. Nu costă nimic să cerem ajutor specializat atunci când avem nevoie de el, pentru că nu se percepe niciun comision de la beneficiarii creditelor.
AVBS Credit este o companie de brokeraj bancar care se ocupă cu intermedierea creditelor bancare pentru mai mult de 20 de instituții bancare și non-bancare din România. AVBS nu este cel care îți dă creditul, el doar se ocupă să îl găsească pe cel mai bun pentru tine.
Ce îi trebuie afacerii mele? Ce îmi trebuie și mie. Capacitatea de a avea, de fiecare dată, noi și noi provocări. Acele lucruri care să mă mențină concentrată. Așa și afacerea, trebuie să se reinventeze constant. Să aducă mereu ceva nou, dar, în esență, să rămână aceeași pe care oamenii o cunosc, cu care s-au obișnuit. Aceeași, dar mereu altfel? Cum este posibil? Simplu. Apelez la un ajutor financiar, mai exact un împrumut pentru investiții. Acesta este o parte a creditului pentru întreprinderi mici și mijlocii, alături de overdraft și linia de credit și creditul pentru capital de lucru.
De ce îl aleg pe acesta? Pentru că este exact ceea ce am nevoie: un credit pentru investiții, achiziții, construcții. Poate fi folosit și pentru refinanțarea altor proiecte de investiții, dar eu am nevoie de el pentru achiziții. Aceasta este deosebirea față de celelalte două, că poate fi folosit pentru investiții, pe când celelalte sunt destinate finanțării activității curente, plata datoriilor către bugetul de stat ce nu depășesc trei luni sau refinanțarea altor facilități pentru capitalul de lucru. Dacă în toate cele trei cazuri, suma maximă care se poate accesa este de 150.000 euro, diferențele apar la perioada de rambursare, care este de 7 ani (față de 12 sau 24 de luni). Iar, la fel ca împrumutul pentru capitalul de lucru, se revizuiește anul. Am nevoie de garanție imobiliară, așa că voi garanta chiar cu spațiul pe care este amplasată cofetăria (spațiu deținut de mine). Iar, cum afacerea mea se desfășoară deja de câțiva ani, nu voi avea probleme în ceea ce privește condiția de a activa de cel puțin doi ani.
Și ce fac pentru visul meu? Îl reconstruiesc. Achiziționez utilaje mai performante și o vitrină nouă pentru prezentarea produselor. Suplimentez personalul, iar, în felul acesta, creez noi locuri de muncă. Da, am și această satisfacție, aceea de a putea ajuta cât mai multe persoane să facă lucruri care le plac. Angajez specialiști în decorarea torturilor. Achiziționez o imprimantă care să îmi poată realiza fotografii comestibile. Schimb mobilierul. A venit primăvara și peste cofetăria mea, va avea „hăinuțe” noi. Câte planuri am! Dar cum le pot aplica?
Va trebui să îmi fac un plan de afacere, deoarece nu vreau să irosesc niciun bănuț din cei pe care îi voi primi. Așa că îmi calculez exact sumele de care am nevoie pentru toate investițiile pe care vreau să le fac, achit avansul de minimum 30% din valoarea proiectului de finanțare, primesc valoarea creditului în RON și pornesc în îndeplinirea noului vis: extinderea cofetăriei mele.
Știu că va avea succes. Pentru că oamenii apreciază produsele de calitate. Pentru că știu și pot face diferența. Și pentru că înțeleg și observă atunci când se lucrează cu pasiune. Și atunci când scopul principal este satisfacția lor.
Ideea principală este că, indiferent dacă avem impresia că nu mai există soluții, stă în puterea noastră să creăm unele. Sau să le vedem pe cele existente. Sau să le adaptăm, de ce nu? Provocarea nu trebuie neapărat să fii mai bun sau mai puternic. Trebuie să continui. Și partea cea mai bună știți care este? Că, uneori, nu trebuie nici măcar să le vedem noi. O poate face un broker financiar-bancar pentru noi. Cum? Găsindu-ne cele mai bune posibilități de finanțare. Fiind în permanență alături de noi. Implicându-se pentru reușita noastră. Cred că am avut sentimentul că trăiește reușitele mele și că înțelege afacerea mea așa cum aș face-o eu.
Și așa visul meu poate continua. Visul care nu mai este doar al meu, este al întregii echipe. Vi s-a întâmplat și vouă să încercați să vă convingeți că este bine să acționați într-un anume fel sau în altul? Să fiți propriii critici, poate chiar cei mai duri? Să aveți sentimentul că sunteți greu de mulțumit… pe voi? Ei bine, dacă da, înseamnă că sunteți pe drumul cel bun în îndeplinirea visului vostru. Astăzi ce ați făcut pentru el?
Vă las mai jos discursul despre care spuneam, pe care l-am considerat și în consider o mare lecție de viață, o dovadă a ceea ce înseamnă să te autodepășești constant.
Articol redactat pentru competiția Spring SuperBlog 2017.
Fotografie principală preluată de la avbs.ro.
Cofetăria este reală și se numește Cofetăria Berti – Nina din Târgoviște. Nu îmi aparține, fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook a acesteia, cu acordul proprietarilor.
Omuleții de zăpadă sunt creațiile mele.
Videoclipul este preluat de pe Youtube.
