Sursa Foto: picturesworks.com

“Sorry, could you tell me your story?” I think it’s better to find it on my own.*

Deja nu mai este un secret pentru nimeni că pasiunea mea cea mai mare sunt călătoriile. Iubesc să descopăr povești din toate locurile vizitate și să devin și eu parte din ele, să le trăiesc ca și cum ar fi ale mele. Am adunat momente unice din fiecare destinație și abia acum am realizat care este elementul care le conferă unicitate: oamenii. Ei sunt cei care fac ca experiențele să devină de neuitat și tot ei sunt cei care adaugă emoții și te ajută să creezi conexiuni. De aceea, consider că o călătorie te aduce mai aproape nu doar de locuri, ci și de localnici și de poveștile lor. Le poți simți mândria în glas și poți vedea cum le strălucesc ochii atunci când îți povestesc despre orașele lor.

Dar cum am putea trăi toate aceste lucruri dacă ne-am opri în spatele unei bariere destul de puternice, și anume comunicarea? Ca pasionat de călătorii, am simțit pe propria piele importanța cunoașterii unei limbi de circulație internațională, în special limba engleză. Din punctul meu de vedere, nu este necesară doar pentru a putea comunica. Este mai mult decât atât. Este vorba despre a înțelege povești și despre a-ți spune propriile povești. Despre a te putea simți oriunde în lume ca acasă. Despre a te simți liber și independent.

Metodele prin care am descoperit engleza (sau ea pe mine) au fost variate, însă este vorba despre un proces continuu. Am învățat în școală, cu plusuri și cu minusuri. Cu profesori noi, cu lucruri reluate, cu aspecte care păreau diferite, dar, în esență, erau aceleași. Nu pot spune că a fost una dintre materiile mele preferate, dar i-am înțeles utilitatea. Abia mai târziu am realizat că, deși avem impresia că știm gramatica unei limbi străine, doar pe hârtie nu este suficient. Și că adevăratul test este în momentul în care suntem puși în fața situației de a comunica, atunci când suntem singuri și trebuie să ne descurcăm, într-un fel. Este un test pe care îl recomand tuturor și vă asigur că veți fi uimiți de capacitatea de reacție pe care o aveți. Încercați să nu vă bazați pe o persoană pe care o considerați mai experimentată sau mai bună cunoscătoare. Fiți doar voi și veți reuși, vă garantez. Iar apoi vă veți dori mai mult. Și veți dori să studiați, tocmai pentru a vă simți încrezători. Sau să aprofundați niște cunoștințe pe care deja le aveți.

Visător prin lume

Așa a fost și în cazul meu. Am început să învăț engleza singură, să citesc cărți în limba engleză, să studiez materiale de pe internet, din manuale, să scriu. Să scriu mult, să fac exerciții, să îmi rezerv destul de mult timp acestei activități. A funcționat o perioadă, după care am abandonat. Mi-am dat seama că nu am continuat pentru că nu îmi setasem un anumit obiectiv. Pentru că nu știam ce anume îmi doresc, de unde să încep și unde să ajung.

Îmi amintesc primele călătorii, când teama de penibil mă făcea să stau cât mai retrasă. Teamă pe care cred că o avem cu toții, într-o oarecare măsură. Dar apoi mi-am dat seama că nu aș mai putea fi eu. Nu aș mai putea face lucrurile care îmi plac cel mai mult, să discut, să aflu, să pun întrebări, să cunosc. Nu m-aș mai fi putut simți liberă, dacă eu eram prima care crea bariere. Atunci am realizat că noi suntem principalii noștri critici. Și cei mai aspri. Acela a fost momentul în care am decis că trebuie să schimb ceva, atât în ceea ce privește atitudinea, cât și cunoștințele.

Din proprie experiență vă spun că este greu complet singur. Și afirm acest lucru în contextul în care îmi place să cred despre mine că mă descurc singură în orice situație și că reușesc să învăț destul de repede sau chiar să prind din zbor unele informații și să le aplic, mai apoi. De ce să nu ne facem viața mai ușoară, când toate acțiunile noastre se îndreaptă în această direcție? De ce într-o lume și într-un timp mult prea agitate, să nu avem timpul nostru? Pentru a reuși să înveți complet singur ceva, îți trebuie o disciplină extraordinară. Și, cel mai important aspect, stabilirea obiectivelor și a priorităților. Atunci când încerci singur, ești complet responsabil de acțiunile tale. Când găsești un îndrumător, un profesor de engleză, lucrurile se schimbă. În bine, aș zice eu. Și mai ales când poți urma cursurile de engleză online, de acasă, câștigi timp, libertate și mobilitate. Intervin, apoi, relațiile umane. Care pot face diferența în orice situație. Intervine respectul față de profesorul care te învață. Care poate fi un motiv suplimentar de a continua. Intervine un feedback absolut necesar pentru a îți putea da seama care este progresul tău. Intervin teme și termene, pe care nu le mai stabilim noi, așa că nu apare tentația de a trișa. Și intervine dorința de a reuși, având în fața noastră un reper. Nu vom deveni profesori, dar vom deveni variantele noastre mai bune.

SuperBlog

De ce meditațiile de engleză mi se par un instrument foarte util? Pentru că nu ne mai asumăm noi ambele roluri, de profesor și de elev, ci ne putem concentra doar asupra celui de elev. Pentru că toți avem nevoie să fim îndrumați și sfătuiți, pentru că interacțiunea umană transpune și emoții. Pentru că nimic nu este imposibil, în niciun moment al vieții, indiferent de vârstă, ocupație, disponibilitate. Pentru că este scopul nostru cel mai mare să evoluăm, să învățăm mereu, să avem obiective și să ni le îndeplinim. Și să solicităm ajutorul atunci când avem nevoie de el. În doi parcă este mai ușor, nu?

Sunt povești care așteaptă să fie descoperite și trăite. Și altele care urmează să fie scrise. Sunt momente unice, pe care trebuie să le tratăm ca atare. Haideți să ascultăm și să înțelegem, ca mai apoi să trăim. Totul începe cu noi și de la noi.


Articol redactat pentru competiția Spring SuperBlog 2017

* Scuze, vrei să-mi spui povestea ta? Cred că ar fi mai bine să o aflu singură.