Cum a fost a doua întâlnire cu Praga?

Există orașe de care te atașezi iremediabil de la prima întâlnire și care îți fură, pe nesimțite, o parte din tine. Îți fură o parte din gânduri și îți oferă, în schimb, unele dintre cele mai frumoase clipe. Simți, practic, că nu mai ai niciun drept de apel, că nu mai ești stăpân pe acțiunile tale, ci că înseși străzile sunt cele care îți poartă pașii. Sunt cele care se încăpățânează să îți arate că ești mic și că ele te pot cuprinde cu totul, te pot fascina, te pot învălui în propriul mister, transferându-ți, astfel, o parte din strălucirea lor. Devii o poveste ce se adaugă poveștii de ansamblu. Așa m-am simțit pentru a doua oară în Praga, oraș pe care l-am iubit încă de prima dată, care m-a cucerit prin aerul medieval, misterios, inconfundabil și de neegalat.

Am ajuns, anul acesta, dintr-o întâmplare fericită, din nou în capitala Cehiei. Sau, mai bine spus, o alegere inspirată, pentru că am decis să îmi continui călătoria din Budapesta și astfel, de la o excursie în care trebuia să vizitez un singur oraș, am ajuns să descopăr și să redescopăr 4 orașe, din 4 țări diferite. Față de Praga aveam o promisiune, sau mai bine spus, față de ea și față de mine. Aceea că voi reveni. Mi-am îndeplinit-o, iar, în schimb, am oferit alte promisiuni. Acelea că o voi vizita de fiecare dată când voi avea ocazia și că o voi îndrăgi, mereu, la fel de mult.

Străzi din Praga
Străzi din Praga

Cum mi s-a părut la a doua întâlnire? Aceeași, alta, veche, nouă, lucruri la fel, lucruri schimbate, lucruri pe care le-am trăit fix în același mod ca prima dată și care mi-au trezit aceleași emoții, lucruri pe care abia acum le-am descoperit. Un oraș plin, plin de viață. Mai exact, un centru vechi care freamătă în fiecare zi, la fiecare oră, luat cu asalt de mii de turiști dornici să descopere sau să redescopere. Mi-a plăcut acest lucru. Am simțit o energie aparte, o energie pe care doar oamenii o pot oferi, o bucurie care se simțea la orice pas, un zumzet în aer care m-a făcut să realizez că, mai presus de locuri, oamenii sunt cei care dau frumusețe.

Am avut senzația că doar ce vizitasem orașul, nu că au trecut aproape doi ani. L-am găsit la fel, în mare parte, însă l-am perceput diferit. L-am privit cu mai multă atenție, cu ochii celei care acum venise să îți caute propriii pași. Am retrăit momente și am avut parte de momente noi. Am descoperit și alte lucruri și locuri, am avut activități noi, am lăsat orașul să mă surprindă, din nou. Pentru că nu m-aș putea vreodată sătura de el, pentru că emană respect pentru lucrurile vechi, transformate în lucruri noi. Pentru că admir modul în care și-a păstrat aerul medieval, romantic, totodată, combinat cu elemente specifice secolului 21.

De exemplu, știți ce au în comun un laptop și un instrument de tortură? Aparent nimic. Însă, ambele sunt subiecte de muzeu. Mai exact, primul muzeu Apple din lume și, nu prea departe, un muzeu al torturii. Aceasta este Praga, un oraș al contrastelor, un oraș al posibilităților infinite.

Muzeul Apple din Praga
Muzeul Apple din Praga
Muzeul Torturii din Praga
Muzeul Torturii din Praga

Ce au în comun Praga și Veneția? Ei bine, în Praga există propria Veneție. De fapt, sunt niște canale formate în mod artificial, ce se varsă în Vltava, râul ce străbate orașul. Motivul? Pentru că această zonă este foarte îndrăgită de regizorii de filme, fiind mult mai ieftină decât cea originală, din Veneția. Casino Royale este doar un exemplu de film de succes filmat aici.

Mica Veneție din Praga
Mica Veneție din Praga

Am vizitat din nou Ceasul Astronomic și am fost la fel de încântată ca prima dată. Acum am și urcat în turn, iar Visător prin lume și-a lăsat și amprenta acolo, printr-un mesaj pe o agendă aflată chiar în fața ușii care îți permitea să observi orașul de la înălțime.

Sfat: Dacă doriți o priveliște cât mai bună, va trebui să ajungeți cu ceva timp înainte de anunțarea orei fixe, deoarece, din oră în oră, întreaga suprafață este plină de turiștii care așteaptă același lucru ca și voi, spectacolul pe care statuetele ce decorează ceasul îl oferă.

Ceasul Astronomic din Praga
Ceasul Astronomic din Praga
Imagine din turn
Imagine din turn

Imediat după vizitarea turnului, m-am îndreptat către Podul Carol, locul meu preferat din Praga, pe care l-am descoperit la fel de aglomerat și la fel de spectaculos. Din orice punct ai privi și în orice direcție ți-ar fi îndreptată privirea, imaginile de pe pod și din jurul lui sunt incredibile. Vltava și ambarcațiunile care îi dau viață, Castelul Praga cu a lui Catedrală Sfântul Vitus, ce domină zarea, Podul Carol și statuile care nu doar că îl înfrumusețează, ci îi dau unicitate, toate formează niște imagini pe care eu le iubesc. Iar, dacă vizitați podul la apus, senzațiile vă vor fi amplificate de jocurile de lumină ale soarelui, care învăluie în mister toate statuile de pe pod.

Podul Carol din Praga
Podul Carol din Praga
Podul Carol din Praga
Podul Carol din Praga
Apus pe Vltava, Praga
Apus pe Vltava, Praga

Ca și în cazul Budapestei, Vltava împarte, parcă, orașul, în două zone diferite. Zona în care se află Castelul Praga este zona deluroasă și mai liniștită a orașului, iar zona în care găsim Ceasul Astronomic este centrul distracției, după lăsarea serii. Nu am ratat nici aici ocazia de a face croazieră, unul dintre lucrurile pe care nu le făcusem prima dată. Nu știu dacă ceea ce vedeam, dacă felul simpatic de a povesti al ghidului sau dacă dragostea pe care i-o port Pragăi au făcut să mi se pară una dintre cele mai frumoase croaziere din viața mea. Mi s-a părut mai familiară suprafața, mai colorată, mai discretă, mai pitorească. A fost modul perfect de a încheia ziua în acest oraș. Iar, după lăsarea serii, nu puteam rata berea pragheză, că doar este recunoscută în toată lumea, nu? 🙂 Din numeroasele variante, clasice sau reinterpretate, am ales bere cu miere și chiar mi-a plăcut tare mult!

Bere pragheză
Bere pragheză

Așa am încheiat prima zi în capitala Cehiei, zi în care m-am bucurat de kurtos cu ciocolată, înghețată și frișcă, de celebrele oplatki, niște napolitane foarte subțiri, rotunde, cu tot felul de arome, dar și de energia centrului vechi. Praga este cel mai agitat oraș liniștit, din punctul meu de vedere. Mai exact, un oraș plin de turiști, dar care are un aer de seninătate și de relaxare, care, chiar și în ceea ce privește scurgerea timpului are propriul cuvânt de spus. Pentru că, deși ai avea senzația că îți poți programa activitățile, nu este deloc așa. Îți vei da seama că te vei opri la fiecare muzeu, la fiecare vitrină, la fiecare vânzător de kurtos care face un adevărat spectacol din pregătirea lui. Aceasta este Praga, un spectacol de străzi cu piatră cubică, de localnici plini de umor, o diversitate culturală prin prisma turiștilor și un tablou nu doar frumos pictat, ci excelent valorificat.

Kurtosul este aproape gata! :)
Kurtosul este aproape gata! 🙂

Citește și: 


 

One thought on “Cum a fost a doua întâlnire cu Praga?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *