Sursa Foto: fullhdpictures.com

În fiecare zi, în drumul meu spre școală, treceam pe lângă o casă. Genul acela de casă care creează mister și care te face să te întrebi tot timpul cine locuiește acolo și ce se ascunde în spatele zidurilor. Genul de casă căreia mintea mea de copil îi asocia tot felul de povești, care mai de care mai fabuloase. Nu aș putea uita vreodată imaginea casei care, pe măsură ce creșteam, părea din ce în ce mai fascinantă. Odată cu trecerea anilor, îmi dădeam seama că poveștile copilăriei le-am asociat întotdeauna cu această casă și, în afara faptului că era sau părea veche încă de pe vremea aceea, nu avea nimic straniu. Doar un ciudat mod de a-mi trezi curiozitatea și atenția care, deși au trecut mulți ani de atunci, continuă să existe, iar acest spațiu să mă fascineze. Această casă veche, situată suficient de departe de stradă încât să nu o pot zări pe toată, dar suficient de aproape încât să o pot vedea de fiecare dată când treceam pe acolo, reprezintă o amintire vie a copilăriei mele. O casă veche, aparent nelocuită, sau probabil locuită de vreo bunicuță simpatică, dar pe care, nu știu din ce motiv, nu am întâlnit-o niciodată. O casă care pare decorul perfect pentru imaginația mea de copil, ca mai apoi să se îmbine cu cea de adolescent. O casă cu uși și ferestre imense, sau cel puțin așa mi se păreau la vremea aceea, desprinsă, parcă, din cărțile de povești. Cum reprezintă una dintre cele mai puternice amintiri, nu am cum să mi-o șterg din memorie nici în prezent și nu are cum să nu mă emoționeze și acum.

De curând, întorcându-mă pe drumul inocenței și reluând pașii pe care îi făceam în fiecare zi, spre școală, am trecut pe lângă casa misterioasă și am observat că este de vânzare. Un cumul de emoții și sentimente am simțit în acel moment. Era o reîntoarcere la copilărie, era, într-un fel, o renunțare la ea, pentru că știam că dacă se va vinde, cu siguranță noii proprietari vor schimba aspectul casei, iar eu va trebui să rămân doar cu imaginea ei pe care mintea mea a conturat-o. Și, rămasă parcă în visare, încercând să mă întâlnesc cu gândurile mele de acum 20 de ani, aud o voce: „Vă place casa? Noi tocmai ce am moștenit-o și dorim să o vindem, pentru că a trecut mult timp de când am plecat din țară și nu credem că o să ne mai întoarcem.”

Deodată, simțeam că visul meu din copilărie se poate îndeplini și că voi putea, în sfârșit, să văd cum arată locul care pentru mine, în fiecare zi, ascundea altă poveste. Puțină melancolie mă încerca în acel moment, alături de o oarecare doză de teamă, deoarece nu voiam să fiu dezamăgită, împreună cu bucuria că, în sfârșit, o voi putea vedea.

Pornesc împreună cu doamna care tocmai îmi vorbise. Casa, care pe afară părea foarte veche, înăuntru era chiar mai rău de atât. Pășesc pe niște scări imense, unul dintre lucrurile care mă fascinaseră întotdeauna, încadrate între două balustrade din fier forjat, elementul cu cel mai mare impact vizual în perioada copilărie. Intru într-un hol unde doar lumina unui bec atârnând din tavan părea că încearcă să dea puțină atmosferă locului. Pătrund în sufragerie, care era un spațiu foarte mare și înalt, cu ferestre aproape cât tot peretele și care părea că nu a mai cunoscut de mult căldura unui cămin. Vântul de toamnă aveam senzația că intră prin toate geamurile, astfel încât, simțeam că dacă bate puțin mai tare, se vor desprinde cu totul. Într-un colț al camerei, o sobă de teracotă părea că nu a mai fost folosită de-o viață. Casa, deși aparent foarte mare în exterior, nu avea decât trei camere, două băi, o bucătărie și două holuri. Într-adevăr, camerele foarte mari și aparent goale, fără prea mult mobilier, ceea ce crea senzația de spațiu și mai mare. Nu știu dacă am fost neapărat dezamăgită, dacă mă așteptam să descopăr altceva, deși știam perfect că este o casă veche și că nu a mai fost locuită de mult timp. Cert este că primul impuls a fost să refuz imaginea și să îmi continui visul. Să o văd așa cum mi-aș dori eu să arate, așa cum aș face-o eu să fie un spațiu ideal pentru mine. Și așa mi s-a conturat o altă idee, cum ar fi dacă ar deveni a mea? Nu știu dacă îmi doream casa atât de mult, pe cât îmi doream visul. Era lucrul căruia îi simțeam prezența în fiecare zi în perioada copilăriei și acum putea deveni al meu. Din ce în ce mai tare mi s-a întipărit această idee în minte.

Sursa Foto: huffingtonpost.com

Sursa Foto: huffingtonpost.com

Am plecat puțin nedumerită, dar, în același timp, știam că vreau casa. Simțeam că trebuie să fie a mea. Dar oare ce însemna acest lucru? Oare ce implica renovarea ei și transformarea în casa ce avea să mă aducă aproape de copilărie, dar și de viitor, în același timp? Care erau primii pași? Primul lucru pe care l-am remarcat a fost că ferestrele, ușile, întregul sistem de încălzire trebuie schimbate. Auzisem despre diverse măsuri de reabilitare energetică, dar nu știam exact ce implică. Singurul context în care auzisem vorbindu-se despre ele a fost în ideea în care cei care au apelat la astfel de măsuri îmi împărtășeau satisfacția în ceea ce privește eficiența lor.

Dacă vreau o casă, trebuie să fiu conștientă că aici va fi viața mea întreagă, așa că trebuie să știu foarte bine ce implică acest lucru. Trebuie să iau cele mai bune decizii, încă de la început, pentru a-mi fi mult mai ușor, pe parcurs, din toate punctele de vedere, inclusiv cel financiar, pentru că mă gândesc la economiile pe care le pot face de-a lungul anilor.

Primul lucru pe care l-am aflat a fost că este obligatorie prezența unui certificat energetic, eliberat doar de către evaluatori energetici atestați, astfel riscam ca actul de vânzare-cumpărare să devină nul. Imediat am aflat și de unde îl pot obține și în ce constă, mai exact, de la compania Enermed Impex S.R.L. București, care are o experiență vastă în eliberarea unui astfel de certificat energetic, așa că am decis să o informez pe proprietara casei, pentru a trimite o solicitare. Nu puteam face eu acest lucru, deoarece tranzacția nu se încheiase încă și, după cum am spus, este obligatoriu în astfel de situații, cele de vânzare-cumpărare, sau închiriere și poate fi solicitat doar de către proprietar. Un certificat energetic reprezintă un document evaluator, cu valabilitate 10 ani, prin care este indicată performanța energetică a clădirii și o încadrează într-o clasă de performanță energetică, începând cu A (imobilele cu cel mai scăzut consum de energie), până la clasa G (imobilele cu cel mai mare consum de energie).

Acest pas l-am parcurs rapid, am contactat compania Enermed Impex S.R.L. și am stabilit data și ora vizitei. Casa este în județul Dâmbovița, municipiul Târgoviște, mai exact, dar acest lucru nu a fost o problemă, pentru că evaluatorii pot activa în orice zonă din țara și, de asemenea, pot trimite certificatul atunci când este eliberat. Între timp, în urma discuției purtate, proprietara a pregătit dosarul cu documentele necesare eliberării unui certificat energetic. A urmat vizita pe teren, când echipa de auditori a făcut măsurătorile necesare și a colectat toate informațiile de care avea nevoie pentru eliberarea acestui certificat energetic. Spre surprinderea mea, a fost eliberat cu promptitudine, astfel că, a doua zi, era deja în posesia noastră (a mea mai puțin, doar la nivel informativ, pentru a-mi forma o părere despre prețul la care urmează să achiziționez casa și despre renovările ulterioare).

Sursa Foto: avizez.ro

Sursa Foto: avizez.ro

Odată cu obținerea acestui certificat energetic, am aflat că viitoarea mea casă este încadrată în clasa energetică F. Se vedea chiar și cu ochiul liber că este veche și că sistemul energetic necesită serioase reabilitări, pentru că se simțea orice, numai căldură nu. Oricât de legată emoțional aș fi fost de casa aceasta, nu doream să fac o investiție neinspirată, așa că m-am gândit cum pot face să cresc gradul energetic poate, de ce nu, până la clasa A. Pentru că acesta va fi viitorul și, oricât de mult mi-ar plăcea lucrurile clasice, trebuie să recunosc, de fiecare dată, că tehnologia evoluează, toate celelalte elemente menite să ne ușureze viețile evoluează și ele și, odată cu toate acestea, evoluăm și noi. Așa că am gândit că este mai indicat să fac o investiție mai mare la început, chiar dacă perioada de amortizare este undeva la 10 ani. Ce înseamnă 10 ani, pentru un loc în care va încăpea viața ta întreagă? Un loc care va deveni rampa de lansare spre noi visuri și, în același timp, ancora ce te va ține legat de realitate mereu.

Și așa vedeam, parcă, întregul meu proiect realizându-se sub ochii mei. Încă nu luasem decizia, însă începusem să fac planuri. De fapt, decizia era de mult luată, în sufletul meu, doar că nu voiam să mă grăbesc sau să acționez fără să am un plan de renovare schițat înainte. Orice investiție este una pentru viitor. Așa am gândit și așa am acționat. Drept urmare, nu am mai ezitat și am achiziționat casa copilăriei mele. Este a mea! Cu câteva zile înainte, nici nu aveam idee că se vinde, nici nu mă gândeam la posibilitatea de fi, cândva, a mea, iar acum deja mă gândesc la planuri de reabilitare energetică. Când s-au întâmplat toate acestea, într-o perioadă atât de scurtă?

Care este pasul următor? Să apelez tot la specialiști, pentru a-mi oferi soluții de reabilitare. Și așa am colaborat din nou cu Enermed Impex S.R.L., pentru efectuarea unui audit energetic, dar și a unei termoviziuni a clădirii. În urma auditului energetic, am primit un raport cu mai multe variante, din care urma să o aleg pe cea pe care o consideram cea mai potrivită pentru mine, inclusiv din punct de vedere financiar. Ce implică termoviziunea? Înseamnă, de fapt, o scanare a pereților locuinței, pentru a observa cum sunt distribuite temperaturile pe suprafața clădirii. Cum sezonul rece își făcuse deja simțită prezența, pentru mine a fost un mare avantaj, deoarece termoviziunea se poate realiza doar iarna.

Sursa Foto: avizez.ro

Sursa Foto: avizez.ro

În urma rezultatelor auditului energetic și ale termoviziunii, am putut să definitivez planul meu de reabilitare. Care era primul pas? De fapt, primii pași, pentru că, din punctul meu de vedere, sunt strâns legați unul de celălalt: schimbarea întregii tâmplării, precum și izolarea termică a locuinței. Nu poți izola termic, dacă nu schimbi geamurile, pentru că riști ca investiția ta să fie doar parțial eficientă, dacă se înregistrează pierderi de temperatură, sau dacă geamurile permit infiltrații de aer rece iarna.

Știam cât e importantă este reducerea consumului anual de energie și, implicit, a facturilor, așa că am preferat să fac investiții mai mari la început, ce dau rezultate pe termen îndelungat. Drept urmare, întreaga tâmplărie exterioară a fost schimbată cu geamuri cu rezistență termică mai mare, iar pentru anveloparea pereților exteriori și a acoperișului, am optat pentru o izolație superioară, de 30 cm.

Pasul următor a fost să aleg sursa de alimentare cu căldură, aici alegând o centrală termică clasică. Îmi părea rău să renunț la soba din teracotă, pentru că o vedeam transformată într-un șemineu care să îmi amintească, în același timp, de soba bunicilor, cea care crea în fiecare iarnă o atmosferă de permanentă sărbătoare. Așa o vedeam atunci și așa mi-o amintesc și acum, dar, în final, am ales să renunț la ea și să păstrez doar amintirea celei din copilărie.

Nu mă grăbeam să mă mut în noua casă, eram fericită că este a mea. Pasul acesta, de a mă muta, îl vedeam ca pe un mare salt spre maturitate și voiam să fac pași mari, dar nu neapărat și rapizi. Acestea au fost primele investiții, urmând ca, în perioada următoare, să mă informez despre sursele regenerabile de energie, pentru că, dacă îmi doresc o casă a viitorului, trebuie să aplic și măsurile care vor constitui viitorul. Știam că prețul este destul de ridicat, așa că am preferat să nu mă grăbesc să achiziționez panouri solare termice, căci despre ele este vorba, panouri utilizate pentru încălzirea apei calde menajere și încălzire spațială. Cu siguranță aceasta va fi următoarea investiție, iar eu mă voi muta în noua casa atunci când gândurile mele vor fi transpuse în realitate și când va arata exact așa cum mi-o imaginez.

Următorul pas va fi achiziționarea, pentru întreaga casă, de surse de iluminat tip LED, mai exact becuri inteligente, acele becuri care se conectează la telefon. Pe lângă faptul că este foarte comod să stingi lumina stând în pat, sau să o aprinzi dinainte să intri în casă, oferă și diverse programe și tipuri de iluminat (chiar și culori, sau cu teme specifice, cum ar fi Crăciun, Halloween), însă principalul lor avantaj este că sunt extrem de economice în ceea ce privește consumul de energie electrică.

Eram hotărâtă să îmi transform casa într-una pasivă, adică una care să aibă un consum foarte mic de energie. Știam că nu va fi un proces nici ușor, nici rapid, pentru că investiția era mare, dar voiam să iau în considerare toate aspectele, iar, ulterior, când voi solicita un nou certificat energetic, acesta să indice încadrarea casei mele în clasa energetică A. Voiam să creez spațiul meu, povestea mea. Să mă identific cu locul și locul să facă parte din mine. Simt că această casă reprezintă copilăria și viitorul în aceeași mână – o cheie! Cheia spre viitorul meu!

Sursa Foto: crafthubs.com

Sursa Foto: crafthubs.com


Articol redactat pentru competiția SuperBlog 2016