Călătorie de Crăciun în lumea cărților

Sursa Foto: wallpapersafari.com

Pentru mine, iarna înseamnă schimbări. Sfârșitul anului este asociat cu analiza acțiunilor mele din lunile ce tocmai au trecut, dar și cu noi planuri. Încep să mă gândesc la lucrurile pe care le-am făcut anul acesta și pot spune că a fost un an complet și complex. Am început să scriu și învăț cum să o fac din ce în ce mai bine, am devenit mai încrezătoare, port cu mine un bagaj mai mare de cărți citite. Poate nu atâtea câte mi-aș fi dorit, dar suficiente încât să îmi doresc și altele. Iarna aceasta vreau să termin lucrurile începute în timpul anului și, printre ele, se regăsesc și câteva cărți pe care le-am abandonat. Nu pentru că nu m-ar fi atras, nu pentru că nu rezonam cu ele, cred doar că am acordat mai multă importanță altor lucruri, sau au fost mai urgente, sau am pus pe seama timpului lipsa mea de acțiune.

M-am hotărât, astfel, să îmi dau întâlnire cu mine și cu acel Moș Crăciun care îmi aducea, negreșit, toate cărțile pe care eu mi le doream, dar și pe acelea care el considera că m-ar putea influența în vreun fel. Pentru că pasiunea pentru cărți am cultivat-o încă de când eram mică, atunci când priveam în jurul meu cum toată familia citește, iar lumea noastră devenea lumea toată.

Am găsit la Editura RAO trei titluri, „prieteni” mai vechi și mai noi, pe care intenționez să le citesc în perioada ce va urma. Două dintre ele, „Lupul de stepă”, de Hermann Hesse și „Procesul”, de Franz Kafka, sunt două volume pe care le-am început, însă nu am reușit niciodată să le termin și îmi doresc să descopăr exact acele motive pentru care nu am reușit. Pe acestea le recomand tuturor celor care sunt atrași, mai mult decât de o poveste, de modul de a gândi al personajelor, de trăirile interioare, transpuse realității pe care fiecare o percepe.

„Lupul de stepă”, regăsit în secțiunea Clasic a Editurii RAO, îmi apare ca un volum ce dezvăluie trăirile umane într-o lume pe care nu toți o acceptă, motiv pentru care intervin înstrăinarea și refuzul față de tot ceea ce reprezintă contactul cu oamenii. Cartea oferă psihologie, mister, critică, lipsă de înțelegere și empatie din partea celorlalți, asemenea tuturor personajelor care simt că mintea umană este un mecanism mult prea complex pentru a se irosi pe lucrurile mărunte ale vieții. Unul dintre motivele pentru care consider că această carte ar trebui citită este faptul că autorul, Hermann Hesse, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Dar, mai mult decât atât, în această perioadă, când însăși iarna sugerează interiorizare și regăsire, cred că ar trebui să descoperim zbuciumul pe care personajul îl are în căutarea de sensuri ale vieții, ca mai apoi să devenim mai motivați, să ne descoperim noi laturi, mai curioase și mai determinate.

Susa Foto: raobooks.com

Tot în secțiunea Clasic, Editura RAO ne oferă și „Procesul” de Franz Kafka, o lectură nu tocmai ușoară, motiv pentru care mă și atrage. Mă aștept să întâlnesc un Kafka pe care l-am căutat pe străzile Pragăi, un Kafka pe care nu l-am descoperit suficient, un autor controversat, reprezentant al prozei moderne, și una dintre capodoperele creației sale, „Procesul”. Acțiunea se axează în jurul lui Josef K., un personaj urmărit în instanță din cauza unui motiv misterios, care pare că cedează oricărei încercări de a descoperi cauzele, de a combate urmările, sau de a schimba parcursul procesului prin care trece. Această resemnare în fața evenimentelor pe care ar putea să le conducă spre o altă direcție, această lipsă de acțiune ne dezvăluie un personaj care, prin simbolul ușii, trece prin multe etape ce reprezintă o aparentă încercare de a lămuri situația, ca mai apoi să se supună unui verdict pe care nu îl înțelege, dar pe care îl acceptă. Cred că acesta este unul dintre autorii pe care ar trebui cu toții să încercăm să îi citim, deoarece Franz Kafka a reușit să ne ofere opere care să ne provoace și să ne tulbure, ca mai apoi, la final, să respirăm adânc și să rămânem cu multe semne de întrebare. Chiar dacă nu am terminat „Procesul”, singura carte care m-a adus în contact cu Franz Kafka, acesta este sentimentul pe care l-am trăit lecturându-l.

Sursa Foto: raobooks.com

Am ales, alături de aceste două cărți cunoscute mie, și una complet nouă, dar care m-a atras atât de tare, încât abia aștept să îmi las mintea purtată pe tărâmurile și în vremurile la care face referire. Este vorba despre „Secretul Medici”, de Michael White, regăsit în secțiunea Thriller a Editurii RAO. Florența, familia De Medici, una dintre cele mai renumite ale anilor 1500, împreună cu Leonardo da Vinci sunt cele mai importante repere (nu și singurele), pe care le am atunci când mă gândesc la Renaștere. Sper ca acestă carte, așa cum îi spune chiar titlul, să mă introducă în lumea familiei De Medici, dar, mai mult decât atât, cu ajutorul celor două personaje care încearcă să descopere, după 500 de ani, adevărata identitate a membrilor acestei familii, să mă poarte prin toți acești ani și, mai mult decât „secretul” în sine, să mă intrige traseul parcurs pentru a-l descoperi. Dacă perioada Renașterii vă atrage, împreună cu aparenta strălucire și grandoare care mascau aceleași dorințe pentru putere pe care le putem regăsi și astăzi, cred că puteți adăuga în colecția voastră acest roman.

Sursa Foto: raobooks.com

Nu știu dacă alegerile mele au neapărat legătură cu perioada Crăciunului, însă au, în schimb, așa cum am spus, legătură cu perioada de schimbări pe care iarna o reprezintă. O călătorie în lumea cărților mi se pare, mai presus de orice, o călătorie către tine. Având la dispoziție toate aceste rânduri scrise parcă să te poarte cu mintea în toate colțurile lumii, din toate vremurile, te simți mai aproape de tine. Prin intermediul percepțiilor și al imaginației, devenim observatori pasivi ce se transformă într-unii activi și încep să vadă, să simtă și să înțeleagă lumea, iar mai apoi să își pună și mai multe întrebări. Pentru că rolul unei cărți, mai mult decât să ne răspundă la întrebări, este acela de a ne trezi curiozitatea despre tot ceea ce lumea înseamnă.