Regiunea Vorarlberg a Austriei este o zonă montană, din mijlocul Alpilor, mai exact, așa că am avut parte de drumeții întreaga excursie. Lucru care mi-a plăcut foarte tare și, deși sunt obișnuită să merg foarte mult pe jos în vacanțele mele, drumeții efective, cu rucsac în spate și pe alei din pădure, nu am mai făcut de foarte mult timp. Am ajuns cu bine la fiecare destinație, chiar dacă parcurgeam traseul într-un timp aproape dublu, asta pentru că eram fascinate, atât eu, cât și Mirela, de tot ceea ce descopeream, așa că nu ne puteam opri din a fotografia sau a filma.

Ne-am dat seama încă de la primul traseu că nu vom întâmpina dificultăți, deoarece drumurile erau foarte bine marcate, zona este una extrem de sigură, nu există animale sălbatice prin păduri și aveam pe telefon și o aplicație realizată de Oficiul de Turism din Vorarlberg, după care ne puteam ghida. Așadar, nu aveam cum să ne rătăcim. Și totuși am făcut-o. 🙂

Într-una din zilele petrecute în Biospherepark Grosses Walsertal, aveam în program un tur culinar, care implica un traseu de aproximativ patru ore. Mai exact, aveam să ajungem pe munte cu telecabina, după care să începem traseul. La prima oprire trebuia să servim micul dejun, la a doua prânzul, iar la a treia, la întoarcere, desertul și cafea. Totul părea destul de simplu și deja eram obișnuite cu astfel de plimbări, eram la a patra drumeție, așa că orele de mers pe jos (aproximativ patru ore de drumeție efectivă) păreau că se vor parcurge foarte ușor, de aceea nici nu ne-am grăbit foarte tare în acea dimineață. Destul de neinspirată alegerea, deoarece am omis un lucru foarte important: acela că telecabina are un program de funcționare, iar ultima cursă de întoarcere era undeva în jurul orei 17:00. Dar urma să aflăm acest lucru când deja eram pe munte și am realizat că va trebui să nu mai avem nicio oprire, pentru a ne încadra în timp. Și pentru a bifa toate cele trei puncte, pentru că fiecare era amplasat în câte un loc în care priveliștea părea desprinsă din reclamele la ciocolată Milka.

Tur culinar Vorarlberg

Drumul de la Hotel Kraus spre telecabină

Tur culinar Vorarlberg

Toate casele arătau așa, din lemn și pline de flori

Așa că nu voiam să ratăm de a testa bunătățile tradiționale, dar nici frumusețile de pe traseu. Drumul până la Steris Alpe, prima oprire, a fost prin pădure, pe alocuri pietruit, prin alte locuri doar câte o potecă. Am întâlnit văi, am întâlnit pâraie cu podețe din lemn ce le traversau, am întâlnit drumuri formate doar din rădăcinile copacilor. Și am ajuns foarte aproape de vârful muntelui, pe care îl tot observam pe traseu. Mi se părea incredibil, pentru că am admirat priveliștile crestelor tot parcursul, iar acum eram atât de aproape de ele. Eram undeva la peste 1400 de metri iar, puțin mai sus de noi, puteam observa zone în care încă era zăpadă, deși soarele era mult mai puternic decât ne-am fi așteptat.

Tur culinar Vorarlberg

Tur culinar în Sonntag-Stein, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Tur culinar în Sonntag-Stein, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Tur culinar în Sonntag-Stein, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Tur culinar în Sonntag-Stein, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Tur culinar în Sonntag-Stein, Vorarlberg

Plimbarea cu telecabina

Era deja a treia oară în timpul acestei excursii când ne plimbam cu telecabina, în locuri diferite, bineînțeles, dar la fel de spectaculoase priveliștile, de fiecare dată. Am observat că sunt foarte îndrăgite aceste activități, la fel ca drumețiile.  Am pornit din Sonntag, spre Sonntag-Stein, locul în care începea turul culinar. Plimbarea cu telecabina a durat câteva minute, este o telecabină micuță, dar de unde putem admira per ansamblu întreaga zonă. La sosire, un mic local este amplasat fix lângă stația telecabinei, de unde tot ce poți observa în jurul tău sunt numai munți, acoperiți de foarte multă vegetație.

Tur culinar Vorarlberg

Plimbare cu telecabina în Sonntag-Stein

Tur culinar Vorarlberg

Vedere de pe terasă

Micul dejun la Steris Alpe

După cum am mai spus, prima oprire a fost la Steris Alpe, undeva la peste 1400 de metri altitudine. Un loc foarte aproape de vârful unui munte, cu o mică terasă, înconjurată de câteva căsuțe, unde drumeții poposeau pentru a se încărca din plin cu energie, oferită de priveliștile frumoase, de aerul curat și de preparatele tradiționale.

Micul nostru dejun a fost compus dintr-un platou cu brânză și unul cu șuncă, pentru că, fiind în mijlocul munților și descoperind văcuțe la orice pas, brânza este foarte căutată și una dintre activitățile de bază este producerea ei și a laptelui.

Mi-ar fi plăcut să petrecem mai mult timp aici, dar mai aveam un traseu și mai lung decât primul în față, iar apoi trebuia să revenim la telecabină, pe un alt drum. Este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am descoperit în Vorarlberg, tocmai prin prisma faptului că este extrem de pitoresc și de rustic.

Tur culinar Vorarlberg

Steris Alpe, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Steris Alpe, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Steris Alpe, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Steris Alpe, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Steris Alpe, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Steris Alpe, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Steris Alpe, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Steris Alpe, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Steris Alpe, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Steris Alpe, Vorarlberg

Prânzul la Oberpartnom Alpe și aventura din pădure

Aici începe aventura noastră din Alpi. Trebuia să ne continuăm traseul de câțiva kilometri, până la o altitudine de peste 1600 de metri, unde aveam ca destinație Breithornhutte, locul în care urma să servim prânzul. Din păcate, la o răscruce, am ajuns în direcția total opusă și am realizat acest lucru după ceva timp de mers. Ne-a ajutat aplicația de mobil, pentru că așa am descoperit că eram pe un traseu total greșit, însă deja începuse să se înnoreze și nu ne-am fi dorit să ne prindă o furtună prin pădure. Timpul trecea, ne temeam că nu vom mai ajunge la ora la care urma să se încheie programul telecabinei, așa că am decis să ne întoarcem către Sonntag, localitatea în care eram cazate. Ba chiar am observat, la un moment dat, în depărtare, hotelul la care am stat timp de 3 nopți, Hotel Krone. Doar că drumul, deși foarte bun (nu după mult timp am ajuns în drumul principal, cel pe care circulau și mașini), a fost cu mult mai lung decât am crezut. Pentru că, fiind pe munte, nu era un drum drept, ci cu foarte multe curbe, așa că am mers câteva ore bune (și câțiva kilometri buni, de asemenea). Și, cum de obicei nu prea scapi de ceea ce te temi, a început să și plouă, la un moment dat, adică o furtună în toată regula. Să ne adăpostim nu prea aveam unde, pentru că oricum pătrundea ploaia printre ramurile copacilor, nu voiam nici să ne găsească noaptea prin pădure, așa că am continuat să mergem, cam o oră și jumătate, prin ploaie torențială. Nu apucam să ne uscăm puțin, atunci când se oprea ploaia, că începea din nou să plouă. Partea bună a fost că vedeam tot timpul în depărtare hotelul nostru și creștea adrenalina pe măsură ce coboram, deoarece ne doream să ajungem cât mai repede.

Tur culinar în Sonntag-Stein, Vorarlberg

Acestea sunt marcajele pe care le veți întâlni, în funcție de dificultatea traseului, de la alb la roșu (și combinațiile dintre ele)

Traseul

Prima parte a drumului, până la Steris Alpe, mi s-a părut mai dificilă decât drumețiile efectuate în celelalte zile, adică aveam și alei prin pădure pe care trebuia să le parcurgem, aproape tot drumul a trebuit să urcăm pante destul de abrupte, însă nu imposibil de efectuat. Dovada sunt eu, care nu am prea mare experiență în ceea ce privește drumețiile. Deci, se poate parcurge și satisfacția a fost, pentru mine, mult mai mare decât în oricare altă zi. Nu ne-am abătut de la traseu, nu am avut dubii în niciun moment, ne-am ghidat după marcaje și am ajuns cu bine la Steris Alpe.

Cea de-a doua parte, spre Oberpartnom Alpe am parcurs-o în proporție destul de mică, deoarece ne-am rătăcit, însă pe drumuri pietruite, nu pe alei din pădure. Iar, mai apoi, drumul spre Sonntag a fost, în mare parte, pe șoseaua principală, asfaltată.

Tur culinar Vorarlberg

În zare se observă o biserică, lângă care se afla hotelul nostru. Tot drumul de întoarcere am privit către acel punct și ne bucuram pe măsură ce ne apropiam de el.

Ce m-a surprins a fost că am întâlnit, pe alocuri, câte o căsuță și am observat că fiecare dintre ele avea drum de acces din șoseaua principală. Ulterior, am aflat că aceste drumuri sunt curățate în permanență, iarna, astfel încât oamenii aceia nu rămân izolați pe munte atunci când condițiile meteo sunt nefavorabile.

Noi am coborât muntele, am ajuns într-o vale prin care trecea un pârâu, iar, mai apoi, am urcat din nou un alt munte (mai scurt traseul), pentru a ajunge la hotel. Pentru că, după câteva ore de coborât, ce e cel mai bine de făcut decât să și urcăm, nu? 🙂

Tur culinar Vorarlberg

Aceasta este priveliștea de la balconul camerei noastre, iar muntele care se observă în față este cel pe care l-am coborât pe jos.

Desertul la Biospharenpark.haus

După întreaga aventură, faptul că ne aflam în Sonntag ne-a făcut să răsuflăm ușurate, așa că am uitat de ploaie, de hainele ude, de oboseală și am continuat drumul până la punctul de unde luasem telecabina cu doar câteva ore înainte, deoarece acolo era al treilea punct de pe traseul nostru, Biospharenpark.haus, unde ne aștepta celebra prăjitură cu mere. Minunat acest desert tradițional, nu m-am putut abține de la ștrudelul cu mere în nicio zi din excursia din Austria. Și în plus, aveam nevoie de energie pentru atâtea drumeții, nu? 🙂

Tur culinar Vorarlberg

Biospharenpark.haus – poza este făcută la începutul drumului, când vremea era frumoasă

Tur culinar Vorarlberg

Biospharenpark.haus

Tur culinar Vorarlberg

Biospharenpark.haus

Tur culinar Vorarlberg

Biospharenpark.haus

Tur culinar Vorarlberg

Biospharenpark.haus

Tur culinar Vorarlberg

Biospharenpark.haus

Tur culinar Vorarlberg

Biospharenpark.haus

Biospharenpark.haus este un local de unde se pot cumpăra produse tradiționale dintre cele mai diverse, de la brânzeturi, schnapps, la obiecte decorative. A fost ultimul punct al traseului culinar, nu și ultimul din acea zi, deoarece ne aștepta cina la Hotel Krone. O să vă povestesc în alt articol despre cazarea la acest hotel, despre toate produsele tradiționale pe care le-am încercat din meniu, despre petrecerea la care am asistat chiar în ziua în care am avut aventura pe munte (pentru că era sărbătoare în acea zi, iar localnicii s-au reunit la restaurantul hotelului pentru a petrece).

Concluzii

Dacă vizitați Vorarlberg, nu uitați să puneți în bagaj echipament special pentru drumeții. Veți avea nevoie de el, cu siguranță, pentru a explora toate aceste frumuseți și pentru a simți conexiunea cu natura. Sunt acele frumuseți pure, exact așa cum natura și-a realizat opera. Acele frumuseți pe care oamenii le conservă, alături de tradițiile și obiceiurile lor, care sunt, pentru ei, un mod de viață.

Asigurați-vă că aveți un rucsac și o pereche de încălțăminte corespunzătoare, în primul rând. Eu nu am avut încălțăminte potrivită, doar o pereche de teniși. M-am descurcat cu ei, însă este mult mai comod și vă ușurați cu mult traseul dacă sunteți echipați corespunzător.

Tur culinar Vorarlberg

Tur culinar în Sonntag-Stein, Vorarlberg

Tur culinar Vorarlberg

Tur culinar în Sonntag-Stein, Vorarlberg – se poate parcurge atât pe jos, cât și cu bicicleta

Tur culinar Vorarlberg

Tur culinar în Sonntag-Stein, Vorarlberg

Traseele mi s-au părut foarte bine marcate și, în afară de acest punct în care am pornit în direcția opusă, nu am avut în niciun alt moment vreo problemă de orientare. Nu vă impacientați dacă se întâmplă să vă rătăciți, deoarece fiecare destinație are mai multe rute prin care se poate ajunge acolo, iar toate traseele sunt interconectate. Plus că pe fiecare indicator se află coordonatele unde vă aflați, precum și un număr de telefon, în caz de urgențe.

După ce am revenit la hotel, de la terasa camerei noastre priveam muntele care domina priveliștea și abia atunci am realizat că l-am coborât pe tot pe jos. Pentru mine a fost ireal acest gând, dar am ajuns cu bine, avem și o aventură pe care să o tot povestim și, deși regret că nu am mai ajuns la punctul al doilea, cred că întreaga peripeție a fost ca o lecție pentru mine, să îmi dau seama că, dacă privesc către ceva, pot ajunge în acel punct mult mai repede decât aș crede.


Citește și: