În ultima perioadă, foarte multe persoane m-au întrebat cum și de ce a luat naștere Visător prin lume, așa că m-am gândit să dedic un întreg articol acestor răspunsuri, pentru că este un episod foarte important din viața mea și așa o să îl și tratez, ca pe ceva care mie mi-a schimbat complet viziunea, nu doar în ceea ce privește scrisul, ci în tot ceea ce mă privește.

Răspunsurile vin acum, la sfârșit de an, după 6 luni de Visător prin lume, după multe proiecte frumoase duse la final cu succes, după mai multă experiență (nu mă pot lăuda că am foarte multă, însă învăț repede, prind din zbor și fac pași mari). Aceste răspunsuri vin ca o rememorare a tot ceea ce anul 2016 a însemnat pentru mine și, într-un fel, mă obligă ca anul 2017 să fie mult mai bun, din punctul de vedere al experiențelor, al lucrurilor învățate, dar și al lucrurilor împărtășite.

Cochetam cu ideea unui blog de ceva timp, însă niciodată nu am avut acea pornire să spun „Acum este momentul!”. Cred că găseam, de fiecare dată, motive și pretexte pentru a amâna. Ori că ar trebui să îmi pregătesc mai multe texte înainte, ori că ar trebui să călătoresc mai mult, pentru a avea mai multe experiențe demne de a fi povestite, ori că ar trebui să îmi organizez mai bine timpul.

Îmi plăcea și îmi place, de fiecare dată când plec într-o călătorie, să îmi fac un mic ghid, cu informații culese din diverse surse, în special bloguri. Citind foarte mult în acest domeniu, mi-am dat seama că, pe lângă citit, îmi place și să scriu. M-am gândit că aș putea face și eu la fel de bine acest lucru, precum toți cei pe care deja îi urmăream de ceva timp. Așa că, în timp ce eu aveam diverse gânduri și nu știam cum să încep, care ar fi primul pas, cum ar trebui să arate traseul, undeva prin luna mai, am descoperit pe site-ul Mirelei Șurgie (ExTraViTa.ro) că urmează să organizeze un workshop care are fix această temă: „Blogging de la A la Z”. Exact răspunsurile la toate întrebările care mă frământau urma să le descopăr aici, așa că mi-am anunțat imediat intenția de a participa.

Cred că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în ultimul timp și, odată cu ea, au început să se lege multe lucruri și să urmez acest drum care îmi place, mă provoacă, mă motivează, îmi oferă toate elementele de care am nevoie pentru a continua și pentru a dori și a încerca să mă perfecționez de fiecare dată.

Ce a însemnat pentru mine participarea la acest workshop?

A fost primul pas și impulsul de care aveam nevoie. A fost momentul acela, momentul în care am spus „acum” și în care simțeam că nimeni și nimic nu mă poate împiedica să îmi urmez visul. Am cunoscut-o pe Mirela, care m-a copleșit, efectiv, prin entuziasm, energie, pasiune, dragoste pentru ceea ce face. Am descoperit un om care poate povesti cu o enormă satisfacție despre pasiunile ei, iar eu o pot asculta cu și mai mare încântare. Am descoperit un om care m-a motivat, al cărui exemplu mi-am dorit să îl urmez. Dar, mai mult decât atât, am descoperit o persoană care a crezut în mine chiar dinainte de a mă cunoaște. Pentru că singurul meu „bagaj” era acela al dorințelor, nu aveam blog, nu scrisesem organizat sau despre experiențele mele, mă dusesem la acel workshop cu multe întrebări și dorințe. Întrebări care s-au transformat în răspunsuri și dorințe în planuri. Am descoperit o persoană căreia îi place să inspire și să încurajeze cât mai multe persoane să își urmeze visurile, să muncească pentru acest lucru și să se bucure de toate rezultatele. O persoană care, la rândul ei, muncește foarte mult pentru toate proiectele pe care le desfășoară și care nu ratează nicio oportunitate atunci când aceasta apare.

Recunosc, inițial mi s-a părut foarte greu, cu foarte multe aspecte pe care trebuia să le am în vedere, pentru că voiam să încep bine și să continui și mai bine. Am primit numeroase informații pe care mă gândeam atunci că nu voi ști cum să le gestionez. Însă, primul și cel mai important lucru cu care am rămas, cel care îmi răsună și acum în minte, este acela de a începe. De a nu mai amâna, de a avea curajul să pornesc, iar mai apoi, pe parcurs, lucrurile vor merge în direcția pe care eu mi-o doresc. Și așa a fost. Am descoperit în timp încrederea de care aveam nevoie, uneori chiar și eu am fost surprinsă de mine, am ieșit din zona mea de confort și am devenit o nouă eu. Una care nu se teme să își expună gândurile, deoarece sunt convinsă că multe persoane rezonează cu mine și cu ceea ce scriu. Acum, gândurile nu mai sunt doar ale mele, sunt ale tuturor celor care vor să le citească. Prin acest workshop, nu am câștigat doar un drum nou. Am câștigat și o prietenă. Una care întotdeauna mi-a fost alături, cu un sfat, un gând frumos sau cu o încurajare.

Ulterior, în luna noiembrie, am participat la un al doilea workshop de-al Mirelei. Unul care mi-a trezit amintiri plăcute, pentru că, deși nu a trecut mult timp de la primul, am avut parte de multe lucruri frumoase și m-am implicat foarte mult în această perioadă, așa că am simțit-o ca fiind foarte intensă. Doream să privesc și să percep informațiile (unele deja cunoscute sau descoperite, precum și altele noi), prin ochii celei care este încă la început de drum, dar care a învățat să alerge. Și îmi rezerv timp și pentru a privi în jurul meu și pentru a mă bucura de traseu, de fiecare pas făcut și de fiecare nouă descoperire.

A doua participare a fost, într-un fel, confirmarea că am înțeles multe din lucrurile învățate la prima. A fost, mai mult decât atât, o revedere cu mine, în urma căreia am constatat o evoluție. Una foarte mare, aș putea spune, pentru că am ajuns de la stadiul în care nu aveam blog și îmi doream unul, la stadiul în care multe persoane deja mă cunoscuseră și câștigasem și numeroase premii. A fost un alt moment în care Mirela ne-a povestit experiențele ei, lucrurile pe care le-a descoperit pe parcurs, tocmai pentru a ne ajuta să facem pași cât mai mari. Cred că acesta a fost marele meu avantaj, acela că pe multe elemente pe care, în mod normal, le-aș fi descoperit singură, după mult mai mult timp decât cel care a trecut deja, le-am aflat încă de la început. Și acest lucru datorită unei persoane care se bucură de reușitele tuturor celor care au curajul de a-și urma visurile. Și care ne și ajută să le urmăm.

Ce am învățat de la acest workshop?

Aș putea spune, sintetizând, că totul. Nu știam absolut nimic despre acest domeniu în momentul în care m-am înscris pentru prima dată și cred că, într-un fel, acest lucru m-a ajutat. Nu voiam să învăț să scriu mai organizat, nu voiam nici măcar să învăț să scriu, pentru că mi-a plăcut dintotdeauna acest lucru și eram convinsă că „vocea” mi-o voi găsi doar cu mult exercițiu și că de fiecare dată voi spune ceva în plus sau voi scrie cu și mai multă pasiune. Voiam să încep și aveam nevoie de o motivație suficient de puternică. Mai puternic decât „Acum este momentul!” nu cred că există. Așa este. Atunci a fost momentul și, deși încă aveam temeri, deoarece nu doream ca blogul meu să fie un alt blog pe lângă numeroasele existente deja, voiam ca cititorii să simtă respectul meu pentru ei, pentru mine, pentru lumea întreagă, nu am mai amânat. La scurt timp a luat naștere Visător prin lume și acum mă identific cu el.

Am petrecut câteva ore extrem de concentrate, în care am primit informații despre toate aspectele pe care trebuie să le ai în vedere atunci când îți deschizi un blog, dar și pe măsură ce începi să îl dezvolți, unele dintre ele despre care nici nu știam că există. Dar am realizat că nimic nu trebuie neglijat atunci când vrei să adaugi valoare muncii tale, pentru că este o muncă, este un efort continuu și susținut, dar extrem de frumos și de provocator.

Cel mai important, am învățat să vreau. Și să vreau mai mult de fiecare dată și să acționez. Pentru că doar dorindu-mi, nu cred că pot obține ceva. Dar dacă mă implic 100%, atunci rezultatele, de orice natură, nu vor întârzia să apară. Fie că vorbim despre apreciere și recunoaștere, fie că vorbim despre colaborările care se întrevăd în viitorul apropiat, fie că vorbim despre bucuria de a ști că faci un lucru de care nu te bucuri doar tu, ci și sutele sau miile de oameni care îți sunt alături sau însuși faptul că atât de multe persoane te urmăresc, toate sunt satisfacțiile obținute în urma implicării tale. Și le-am trăit pe toate și m-am bucurat de fiecare în parte și le aștept cu nerăbdare pe cele care urmează să vină.

Care a fost parcursul blogului Visător prin lume în anul 2016?

Parcursul meu, iar mai apoi cel al blogului, s-au intersectat într-un punct, iar de atunci continuă împreună. A fost momentul în care am decis să mă înscriu la competiția SuperBlog, iar, mai apoi, la finalul competiției, a fost certitudinea că pot scrie despre orice temă și chiar să câștig multe probe și să ajung să ocup locul 3 în această competiție. Nu vă voi povesti prea mult despre această etapă, am scris două articole pe această temă, unul despre întreaga experiență și unul despre Gala SuperBlog.

SuperBlog 2016

SuperBlog 2016

Am realizat că oamenii apreciază ceea ce eu scriu și, pe lângă reușita de la SuperBlog, am câștigat și un laptop Lenovo 2 în 1, în urma participării la cursul #TravelPesteAsteptari, organizat de către Flanco și Răzvan Pascu în cadrul proiectului #ScoalaFlanco. Am povestit și despre acest curs și despre frumoasa surpriză de fi câștigătoarea laptopului, puteți citi aici articolul de feedback și aici articolul participant la concurs.

#TravelPesteAsteptari

#TravelPesteAsteptari

#TravelPesteAsteptari

#TravelPesteAsteptari

Am participat și la The Thailand Race, un concurs organizat de Autoritatea de Turism a Thailandei, în colaborare cu Qatar Airways, cu un filmuleț realizat de mine, reunind cele mai frumoase amintiri din călătoriile mele. Am avut parte de o susținere foarte mare, care a fost o reală surpriză pentru mine, pentru care le sunt recunoscătoare tuturor celor care m-au votat. Deși nu am fost câștigătoarea concursului (îl felicit pe Mihai Jurcă, el a fost în Thailanda împreună cu Cabral), m-am bucurat intens de participare și de oamenii frumoși pe care i-am cunoscut, în timpul concursului și după. Pentru că ne-am reunit cu toții la Casa Filipescu Cesianu din București, pentru aflarea câștigătorului, în prezența Ambasadorului Regatului Thailandei în România, Excelența Sa Komgrit Varakamin, într-o atmosferă ce te îndeamnă să vizitezi negreșit Thailanda.

The Thailand Race

The Thailand Race

Adaug aici și participarea la Webstock, cel mai important eveniment de social media din România, organizat de Evensys și Vodafone. Acesta a fost primul meu contact cu această comunitate, cea a bloggerilor, unde am descoperit oameni foarte implicați în activitatea lor, care nu au nicio reținere atunci când trebuie să-și împărtășească experiențele și să dea sfaturi în ceea ce privește acest domeniu.

Webstock 2016

Webstock 2016

Webstock 2016

Webstock 2016

Am participat și la un eveniment organizat de Romanian Art&Craft, în parteneriat cu TravelBadgers, despre care am povestit aici și care m-a adus din nou alături de bloggeri din diferite domenii, unde am luat parte la pregătirea biscuiților lilieci din gama Vlăduț’s Story și am revăzut sau cunoscut oameni frumoși, pasionați și determinați.

Workshop culinar Vlăduț’s Story

Workshop culinar Vlăduț’s Story

Acestea au fost principalele evenimente la care am participat și care m-au schimbat, într-un fel sau altul. Care au avut, mai bine spus, impact asupra mea și asupra evoluției blogului Visător prin lume. Dar, mai presus de toate acestea, am cunoscut oameni care fac lucruri minunate, pe care mă bucur că i-am întâlnit și alături de care am ocazia să învăț lucruri noi, de fiecare dată.

Cum au arătat călătoriile mele după ce am început să scriu despre ele?

Deși începusem călătoriile din acest an cu mult înainte să ia naștere Visător prin lume, atât în țară, cât și în străinătate, după ce am început să scriu despre experiențele mele, mai vechi sau mai noi, să retrăiesc momentele petrecute în fiecare destinație, am devenit mai organizată. Încă am multe călătorii pe care nu le-am amintit, dar despre care voi povesti, cu siguranță, deoarece sunt multe locurile pe care le-am văzut și pe care vă îndemn și pe voi să le vedeți. Cu fiecare călătorie efectuată, am realizat că nu sunt doar eu cea care descoperă locurile respective, ci și toți cei care citesc experiențele mele. Că vocea mea nu este doar a mea și că experiențele nu vor mai fi doar ale mele, pentru că fiecare reușește să trăiască ceea ce eu povestesc. Mi-am dat seama că trebuie să am în vedere multe aspecte într-o călătorie, pentru că eu asta îmi doresc, să determin oamenii să se bucure, mai mult decât de orice, de momente. De fiecare minune a lumii, oricât de apropiată sau de îndepărtată ar fi, pentru că tot ceea ce ne înconjoară, într-o măsură sau alta, este o minune.

Așa că, într-un fel, călătoriile nu au mai fost doar ale mele și, de fiecare dată, mă simțeam din ce în ce mai firesc și mai relaxată în această ipostază. Aceea de a fi un reprezentant al tuturor cititorilor, indiferent de numărul lor. Simțeam că am o misiune, mai presus de bucuria personală creată de locurile vizitate (care este, de fiecare dată, la fel de puternică). Devenea bucuria de a fi, într-un fel, un exemplu pentru cititori. Și, odată cu acest lucru, am început să îmi doresc din ce în ce mai mult. Să călătoresc mai mult, să scriu mai mult, să fac poze mai multe și mai frumoase, să vorbesc mai mult despre acest aspect cu toți cei care vor să asculte.

Acum sunt mult mai atentă la orice aspect, chiar dacă și înainte pot spune că țineam minte foarte multe detalii din fiecare călătorie, acum am mult mai mare grijă, pentru a nu omite ceva. Pentru a putea transmite informații clare și corecte, care să fie utile celor care le citesc. Pentru a putea da sfaturi, pentru a putea face comparații, pentru a găsi, de fiecare dată, cel mai eficient mod de a îmbina toate elementele care formează o călătorie: vizitarea obiectivelor turistice, discuții cu localnicii, experiențe culinare, plimbări lungi, viață de noapte, experiențe noi și cât mai diverse.

Cum m-am schimbat eu în aceste luni de când am început să scriu pe Visător prin lume?

M-am descoperit într-o manieră care mă face să fiu mândră. Am descoperit cum pasiunile mele pot crea lucruri frumoase, cum timpul și energia mea au început să fie alocate fiecărui articol și fiecărui proiect realizat pentru Visător prin lume. Și găsesc, de fiecare dată, resursele necesare pentru a continua toate aceste lucruri și pentru a începe altele noi. Găsesc încrederea că vor avea impactul pe care eu mi-l doresc, găsesc bucuria de a povesti lucruri și întâmplări frumoase și de arăta oamenilor cât de importante sunt călătoriile pentru fiecare dintre noi. Cât de mult ne schimbă, din toate punctele de vedere și cum fiecare călătorie devine o adevărată lecție pentru fiecare în parte.

Am învățat foarte multe lucruri tehnice, acesta fiind un domeniu despre care întotdeauna am considerat și am spus că nu îl stăpânesc. Iată că am învățat să îmi fac un site, să îi schimb tema, să adaug pluginuri, să fiu atentă la aspectele de SEO și multe altele pe care le-am descoperit pe parcurs și pe care încă le descopăr.

Toate aceste lucruri au pornit de la participarea la acest workshop. A fost „The D Day”, dacă o pot numi așa. A fost bulgărele meu mic de zăpadă care s-a tot rostogolit, în spatele căruia (sau în fața, depinde de situație) stau eu, de fiecare dată, pentru a avea grijă să nu se oprească din rostogolit și să se facă din ce în ce mai mare. Să găsească zăpadă, aș putea spune. Iar mai apoi, știe și el, știu și eu care este traseul de urmat. Pentru că zăpada mea sunt experiențele și mă bucur de fiecare în parte precum mă bucur de fulgii mari de nea care îmi presară drumul.